Sorin Dumitrescu (1946–2024), pictor, grafician şi academician, rămâne în istoria culturii române ca o personalitate polivalentă, fiind considerat una dintre cele mai autorizate voci în estetica sacră şi arta creştină. Născut la 18 martie 1946, a parcurs un itinerar academic şi creativ de excepţie, devenind elevul maestrului Corneliu Baba la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. De-a lungul carierei, a reuşit să îmbine rigoarea profesorului universitar şi a doctorului în estetică cu viziunea profundă a iconarului care a reconfigurat tradiţia bizantină prin redescoperirea dimensiunii sale harice.
Dincolo de atelier, Sorin Dumitrescu a fost un spirit civic neobosit, asumându-şi adesea rolul de „conştiinţă a cetăţii”. Implicarea sa politică şi publică a fost marcată de dorinţa de a recupera valorile spirituale într-o societate aflată în tranziţie. Membru corespondent al Academiei Române, acesta a înţeles politica nu ca pe un simplu exerciţiu administrativ, ci ca pe o responsabilitate morală faţă de identitatea naţională. În 1992, a fondat Fundaţia Anastasia şi Galeria „Catacomba”, transformând acest spaţiu într-un veritabil centru-pilot de rezistenţă culturală şi angajament spiritual, afiliat Muzeului Naţional de Artă al României.
Opera sa este o punte între epoci şi culturi. Dacă în 1980, prin expoziţia „Hipersemne”, explora fascinantele structuri ale pagodelor şi palatelor asiatice, maturitatea l-a găsit sub îndrumarea duhovnicească a Părintelui Constantin Galeriu, dedicându-se integral recuperării sensului icoanei. Un moment definitoriu al carierei sale internaţionale a fost realizarea iconostasului Bisericii „Scala Coelli” din Roma (2004), un dar simbolic oferit comunităţii româneşti de către Papa Ioan Paul al II-lea.
Activitatea sa editorială este la fel de monumentală: prin editura Anastasia, a coordonat publicarea a peste 400 de titluri şi a realizat sute de documente video care au salvat memoria unor mari duhovnici şi gânditori români. Volume precum „7 dimineţi cu Părintele Stăniloaie” sau „Noi şi icoana” au devenit repere fundamentale pentru înţelegerea teologiei imaginii. De asemenea, colaborarea sa cu Nichita Stănescu, prin ilustrarea volumelor „Epica magna” sau „Noduri şi semne”, a demonstrat o rară capacitate de a traduce metafizica poetică în limbaj vizual.
Recunoscut prin distincţii precum Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” şi Premiul Academiei „Peter Ludwig” din Aachen, Sorin Dumitrescu a fost mai mult decât un artist; a fost un mărturisitor care a demonstrat că arta autentică este o formă de rugăciune şi că implicarea în viaţa cetăţii trebuie să aibă întotdeauna un fundament spiritual solid. (Red.)