de Constantin Aurel Dragodan
Colindăm flămânzi şi goi
În pridvor de gând.
Anii cern zăpezi pe noi,
Vise aprinzând.
Zac la uşă drugii grei,
Rănile ne dor,
Lanţurile-s clopoţei,
Ruga noastră-i cor.
Magii merg, tustrei, acum
Către Vicleim.
Numai steaua noastră-i scrum,
Drumul nu-l mai ştim.
Doamne, mâna să-Ţi întinzi
Peste robii Tăi,
În adâncuri să ne-aprinzi
Stea de vâlvătăi.
Vom porni din închisori,
Fulguiţi de nea,
Ca s-ajungem până-n zori
Lângă ieslea Ta.
Drept tămâie-am pregătit
Lacrimi grele-n căni,
Aur – lanţul ruginit,
Smirnă – sânge-n răni.
Suferinţa vom uita
Sub cereşti lumini,
Serafimii vor cânta
Încărcaţi de crini.
Inimile, în cununi,
Vom aduce-n dar,
Peste jertfa lor s-aduni
Nimburi mari de har.
Refren:
Linu-i lin, cântăm la geam
Noi colinde pentru neam.
(N. R. Sursa: Poeţi după gratii, antologie îngrijită de Crina şi Florin Palas şi editată de Mănăstirea Petru Vodă)