Luna martie se leagă de împlinirea a 57 de ani de la moartea lui Gala Galaction (pseudonimul literar al lui Grigore Pişculescu, n. 16 aprilie 1879, Dideşti, Teleorman – d. 8 martie 1961, Bucureşti), scriitor, preot ortodox, profesor de teologie, traducător al Bibliei în limba română din ebraică şi greacă (împreună cu Vasile Radu şi Nicodim Munteanu).
Îndrăgostit de Ţinutul Neamţului, Gala Galaction a adunat, în pagini de mare sensibilitate, impresii şi observaţii legate de oamenii pe care i-a cunoscut de-a lungul timpului, de natura înconjurătoare, de locurile pe unde au trecut „voievozi şi vlădici, coconi şi jupâniţei, soli străini (…) şi au dus cu ei renumele Moldovei şi al Mănăstirii Neamţ”.
Impresiile privind natura înconjurătoare sunt adunate în volumul «Clopotele din Mănăstirea Neamţu», unde Galaction a aşternut şi evocări, impresii, pagini memorialistice sau meditaţii, unele având ca pretext florile: „Bujorii”, „Narcişii” sau „Crizantemele”.
Locurile pe unde a copilărit şi trăit Creangă sunt evocate în „Drumul lui Creangă”, care i se pare autorului „o poveste familiară, auzită de 10 ori de la bunica”: „Am trecut pe aici de atâtea ori şi în atât de multe dispoziţii sufleteşti încât drumul meu de astăzi – exact drumul lui Creangă – mi se pare o poveste familiară, auzită de 10 ori de la bunica, ştiută în toate amănuntele şi totuşi nespus de dragă şi de binevenită inimii. Am ascultat povestea aceasta şi vara şi iarna, şi pe soare şi pe vânt, şi pe ploi care răsturnau pământul. Am ascultat-o cu sufletul plin de nerăbdare şi de cântec, cu sufletul egal şi visător, şi cu sufletul Eclesiastului. Am trecut pe aici în miezul zilei ca şi în miezul nopţii, în amurgul plin de umbre violete ca şi în dimineaţa plină de trandafiri şi de glas de ciocârlie. Am văzut codrii dimprejurul Cetăţii Neamţului şi de pe Boiştea arămii şi goi ca astăzi, prăfuiţi de colbul verde al lui april, cu totul închegaţi şi verzi ca în timpul verii şi desfoindu-se roşii-galbeni, în ceţurile toamnei.”
Irina NASTASIU