Fie că e vorba de scene biblice, fie că e vorba de episoade contemporane, prozele scurte din volumul de faţă (Zaruri și minuni de Adrian G. Romila, în curs de apariţie la Editura Polirom) conţin, aproape fără excepţie, câte o fisură prin care îşi face loc în contingentul obişnuit ceva altfel, o boare de dincolo. Uneori e vorba de semne aparent acceptabile raţional (un accident, o gafă cu repercusiuni grave sau, la alt nivel al acceptării, norocul, ba chiar câte-o minune), alteori de rupturi şocante emoţional (căderea bruscă-n moarte a cuiva drag, ca şi cum ar fi un episod banal) sau inexplicabile raţional (reveniri din lumea de dincolo). Peste tot însă e vorba de o coerenţă tainică a lumii, care suspendă legitimitatea coincidenţei în numele unui sens profund: irumperea sacrului în profan. Adrian G. Romila e un vânător de epifanii, dar nu unul doctrinar; veţi găsi în povestirile lui un meniu complet: tandreţe şi umor, solemnitate şi absurd şi, peste toate, încrederea că literatura este ea însăşi o epifanie, în măsura în care poate reduce lumea la poveste şi-o poate investi cu un sens altfel inaccesibil unui contact superficial, secularizat.
Bogdan CREŢU