Un altfel de „altus” – „Dicţionar”, ca un „neo-hronic” al condeierilor carpatici, apartenenţi Olimpului moldav, cu numele „Ceahlău”. Prezentă, încă, pe rafturile culturii noastre, ne mai răsfaţă constelaţia de literatură universală „Biblioteca pentru toţi”, întruchipată acum – ca o similitudine de conţinut, cu „Dicţionarul” scriitorului nemţean, Constantin Tomşa – volum pe care o să-l numim doar între noi „Biblioteca dintr-un Tot”.
De câteva secole, cunoaşterea umană a intrat într-o eră nouă, pe care, metaforic s-o numim „laroussiană”, cu a ei altă „declaraţie” istorică de „jesaistous”. Dicţionarul la care ne oprim astăzi, e mai credincios unui realist „jesais”. Cunoaştem „cât” e nevoie la timpul „h”. Un „cât” cu atribute de Bursă, când stabilizat, când cuprins de inflaţie. De aplaudat faptul că „Dicţionarul” lui Tomşa – DT-ul – se bucură de un „curs” cultural „la secol”.
„Tomşa’s Lexicon” – de ce să nu avem şi noi Lexiconul nostru, să aibă şi „Neamţu”, aşa cum „nemţii” îl au pe „Meyers” – trece cu „pro”, toate testele de a fi purtător al blazonului „Enciclopedis”. Se reduce totul la un „mono” volum şi nu se apelează la câteva rafturi, precum „Britanica”. Tot timpul, serialism alfabetic şi nu evantaiuri eseistice, cu conexiuni de crengăriş cu reverberaţii inedite şi incerte.
Nu se survolează continente de idei, ci se ancorează, cu escală „pe scurt”, la tot arhipelagul literar nemţean, lipsit de „Bermude” sau vreuna „a Şerpilor”. Consultându-l „andante”, retrăim bucuria unui „odată”, când, în premieră, „consultăm” „Abecedarul”. Personajele „Dicţionarului” sunt ordonate după „contingente”. După „regulamentele” acestui gen, comentariul despre un autor nu e o „integrală”, ci doar câteva picături de esenţă; o variantă a lui „să fie” şi nu cum că „a fost” sau „a mai fost”.
Precum la „Olimpiadele de Trotinetă”, piciorul „alergătorului de cursă…scurtă” atinge pământul „o dată şi bine”, se procedează şi la demersul tomşanian; „câte o lingură” din licoarea „a se şti” pe „cap de…personaj”. Acest „regim dietetic” conferă lui „Dicti”-mileniul Trei, mă rog – o admirabilă şi binevenită operabilitate, pentru oricare consultant, de la anii de studenţie şi până la cei academici. Şi cât e nevoie de aşa ceva, acum când „Planeta se grăbeşte”; (că se şi greşeşte, acum, nu-i treaba noastră).
Să mai amintim că autorul Tomşa, nu e „ofiţer se stare civilă”, să ne ofere astfel o „Dare de seamă” la sfârşit de… secol. E-mpătimit şi el – mai ales el – de frumosul literar. La fiecare „Cavaler al Ordinului Pană”, condeiul său îşi are coregrafia lui proprie, o spusă diamantină cu corectitudine de cristal şi suficienţă de eprubetă. De la Cascadă de Mahabharata, la concizie de Haiku şi la sculpturalitate literară, ca la Bisericuţele de lemn.
Scriitori ai acestor meleaguri, fie cu „Omnia”, fie cu pana, încă nemuiată în gândire, nu staţi în aşteptare, scrieţi, oriunde vă găsiţi. Seniorul Tomşa vă aşteaptă. Pe masa sa de lucru, un nou caiet pe care a şi scris cu litere maşcate: „Un dicţionar”, volumul…(nu se vede, cât)…e o cifră cam plurală, aşteaptă pe „Cutezători”. Pe voi, cei tineri, azi, iar mâine… „Voi” fiţi gata, să vă aliniaţi, nu după alfabet (Aceasta-i „treaba” Seniorului!), ci după „ecuaţia” fiinţării milenare a poporului daco-român. Fiţi pregătiţi, spre a primi pecetea „Bun pentru Dicti T”.
Gheorghe A. M. CIOBANU