În preajma Sărbătorilor de iarnă, pînă şi pensionarii sunt cuprinşi de un suflu juvenil. Majoritatea vor să lesuiască de Crăciun şi să clopoţească de Anul Nou. Cum sunt prea mulţi amatori la hă-hă-ială s-a trecut la selecţie. Ca la Vocea României şi Dansez pentru tine, concurs numit în Basarabia „Mă bîţîi pentru matale!” Criteriile de selectare? Dure! Contează: carisma pensionarului, starea lui materială, sexul. Femeile au prioritate. Mai ales alea trăsnet care au sucit multe capete de bărbaţi. Mai au căutare pensionarii viguroşi înalţi de peste 1,80, tineri sub 75 de ani. Adică, ăi scoşi din circulaţie de timp şi de elevii pe care i-au dăscălit de-a lungul anilor. Sunt preţuiţi şi foştii corişti, frumoşi ca „brazii”, fără tremurici pe la genunchi. Mai ales acum, cînd s-a zvonit prin tîrgul Pietrei că se reînfinţează corul cadrelor didactice. De la colindat şi urat sunt respinşi pensionarii pauperi şi betegi. Ăia să stea acasă la căldurică şi păpică. Atenţie! Dacă au.
O dată selecţia isprăvită, s-a trecut la acţiune. La repetiţii serioase. Grupul inimoşilor pensionari din învăţămînt s-a intitulat „Pluguşorul III”. Traducere: cel de vîrsta a treia şi ultima. E un fel de pluguşor de adio! Scapă cine poate. Mai ales astăzi.
Şi pentru că ” iarna nu-i ca vara” urătorii se pregătesc să reziste la muşcăturile gerului românesc. Şi dă-i şi luptă. Repertoriul lor? În toate pluguşoarele întîlniţi două întrebări: „Ne daţi, ori nu ne daţi”? şi ” Pensia ne-o indexaţi?” Ascultaţi:
„Aho, aho, voi cu Reforma!
Ne duceţi mereu cu vorba
Ieri ne-aţi zis, astăzi ne-aţi spus,
Pînă v-aţi căţărat sus.
Aţi promis, aţi si uitat,
Chiar de unde aţi plecat,
Aţi pus mîna pe putere,
Cu ochii după avere,
Pe tot globul vă plimbaţi,
Tot pe bani împrumutaţi,
Ba congrese, ba motive,
Găsiţi voi alternative.
Cam prea mulţi umblaţi pe-afară
Să faceţi de rîs o ţară,
Mînaţi, măi!
Aho, aho, dragi pensionari
Pentru o leacă de căldură,
Vă daţi pensia pe-o lună…”
Are rost să mai urăm? Tot nu ne ascultă nimeni. La mulţi ani pensionarilor!
Dumitru RUSU