Laureaţii celei de a II-a ediţii a premiilor: DIANA BEJAN – prof. fizică/informatică Colegiul Naţional de Informatică din Piatra-Neamţ (laudatio susţinut de prof. Mariana Fronea) * NADIA CÎRCU – prof. fizică/informatică Colegiul Naţional Calistrat Hogaş, Piatra-Neamţ şi Danubiana, Roman (laudatio susţinut de prof. Leonard Văcaru) * ANGELA IATEŞEN – prof. înv. primar – Şcoala gimnazială Arhimandrit Chiriac Nicolau, Vânători-Neamţ (laudatio susţinut de prof. Gabriela Ciubotariu) * ALOMA VEISS – prof. biologie, Colegiul Naţional Petru Rareş Piatra-Neamţ (laudatio susţinut de prof. Ioan Bălan) * ADRIAN SESCU – prof. fizică, Directorul Colegiului Tehnic Petru Poni Roman (laudatio susţinut de prof. Gabriel Ploscă).
Prof. Mircea ZAHARIA:
„Ideea unor premii ale revistei noastre a apărut de ceva mai multă vreme, s-a cristalizat greu, a debutat anul trecut şi ne aflăm acum, carevasăzică, la ediţia a doua. Timpul trece şi, se pare, PREMIILE încep să se cuibărească într-un format bun. Bun, dar perfectibil, zic spre a nu cădea în autoadmiraţie.
Procedura a devenit aproape standard: un consiliu de coroană, alcătuit din reprezentanţi ai Sindicatului, Asociaţiei Învăţătorilor şi Revistei propun, discută şi finalizează o listă a celor cinci nominalizaţi.
Criteriul principal e performanţa de dincolo de catedră, dar contează (numai oarecum!) şi criteriul geografic – nu poţi da toate premiile la Piatra-Neamţ, dar nici cu harta în mână – după cum nu ne putem premia între noi (deşi se practică!) sau premiem persoane care au părăsit catedra, prin pensionare sau transfer, faţă de a căror muncă şi dedicaţie avem o deosebită stimă.
Şi din punct de vedere tehnic, lucrurile sunt clare: premiile se decernează anual, de Ziua Învăţătorului, cuprind un laudaţio rostit de o persoană avizată, răspunsul laureatului şi înmânarea de către reprezentanţii organizatorilor (anul acesta – Gabriel Ploscă, Liviu Rusu şi Alexandru Covasan) a însemnelor premiului: o diplomă şi o plachetă nominalizate, un buchet de flori nenominalizat şi o sumă de bani cu care poţi să-ţi inviţi familia (maximum) la cofetărie.
Ne-am dorit, şi parţial am reuşit, ca aceste premii să aibă o cât mai puternică încărcătură emoţională şi – prin corectitudinea cu care au fost (şi sperăm că vor fi) atribuite – să confere şi să întărească autoritatea profesională a laureatului. Adică sunt doar 5 (cinci) premii, nu 50 de diplome, ca să mulţumim întreg poporul. M-am uitat de curând la rezultatele Concursului pentru acordarea ultimelor gradaţii de merit acordate de către ISJ Neamţ şi m-am crucit (de fapt, am înjurat): persoane aflate pe lista noastră de premianţi au un punctaj de 2 (doi) bani, aflându-se spre mijlocul sau coada listei. Nedumerit, am cercetat criteriile din fişa de evaluare, mi-am mai făcut cruce o dată şi, afirm cu toată responsabilitatea: ele sunt făcute să încurajeze hărnicia mediocrităţii, iar nu excelenţa performanţei. Să fie şi să fim sănătoşi, pentru că, cum spunea Ion Creangă, unde a scuipat boierul, sărută vodă. Dar ce te faci când boierul scuipă prea mult? Recentele evaluări făcute şi în instituţiile de cultură nemţene, arată că dinspre guvern se prăvale un tăvălug al sancţionării valorilor, menit să ne transforme într-o masă amorfă, capabilă să reacţioneze doar la mirosul de mititei. E un tăvălug căruia PREMIILE APOSTOLULUI nu-i pot rezista, dar pe care îl pot semnaliza: Atenţie, cad pietre!”
Prof. Mariana FRONEA:
„Pentru a o prezenta pe colega mea, doamna profesor doctorand Diana Bejan, evident că m-am documentat foarte mult şi am fost copleşită să găsesc un bagaj foarte mare de informaţii despre realizările pe care le are. Este o plăcere şi în acelaşi timp o responsabilitate să vorbeşti despre un coleg de excepţie, de o modestie în total dezacord cu reuşitele deosebite pe care le-a obţinut. Doamna profesor doctorand Diana Bejan, prin activitatea foarte bună desfăşurată la clasă, a atras, an de an, grupuri de elevi pe care i-a coordonat în proiecte şi competiţii care s-au finalizat cu rezultate excepţionale. Concret, pe lângă implicarea dumneaei în activităţile şcolii, în elaborarea şi implementarea unor proiecte Comenius multilaterale, în coordonarea unui proiect Comenius bilateral, finalizate toate cu succes, dorindu-şi mereu mai mult, a devenit coordonator al echipelor de elevi ai Colegiului Naţional de Informatică Piatra-Neamţ în proiecte internaţionale STEM. Aceste proiecte se referă la ştiinţă, tehnologie, inginerie şi matematică. Astfel, a fost mentor al echipei IT ACE în Competiţia Internaţională Zero Robotics 2013 – organizată de MIT, NASA şi de Agenţia Spaţială ESA –, unde a obţinut premiul al II-lea la Etapa Europeană a acestei competiţii, în alianţă cu două şcoli din Italia.
Doamna profesoară Diana Bejan a fost mentor al echipei InfoSat a Colegiului Naţional de Informatică în Competiţia Europeană CanSat 2013, categoria Începători, organizată de Agenţia Spaţială Europeană (ESA), precum şi mentor al echipei Ro-Sat-One a Colegiului Naţional de Informatică în Competiţia Europeană CanSat 2014 – organizată tot de Agenţia Spaţială Europeană (ESA) – echipa Ro-Sat-One obţinând Premiul I la categoria Avansaţi. Pentru a înţelege mai bine ce reprezintă CanSat vă pot spune că este un satelit de mărimea unei doze de suc, iar scopul acestuia constă în îndeplinirea a două misiuni: una primară, aceea de colectare de date, respectiv una secundară, care este diferită pentru fiecare echipă în parte, fiind la alegerea fiecăreia. De exemplu, poate realiza o fotografie a reliefului.
Doamna profesoară Bejan a fost şi coordonator al echipei Ro-Sat One Junior în Competiţia Europeană IRISS Space Robotics 2015 organizată tot de ESA, unde a obţinut Premiul al II lea la categoria 14-16 ani. De asemenea, a fost un bun coordonator al echipei Code:: Space a colegiului în competiţiile internaţionale Zero Robotics 2013, 2014, 2015 şi 2016, iar în acest an echipa CODE::SPACE a obţinut premiul al doilea în etapa finală a Competiţiei Internaţionale Zero Robotics, în alianţă cu două şcoli din SUA şi Australia.
Activităţile în care se implică doamna profesoară nu se termină aici. Dumneaei este organizator, an de an, al evenimentului „Noaptea cercetătorilor”, eveniment internaţional. Iar anul trecut a organizat etapa regională a Concursului de Proiecte Experimentale. Cu un CV impresionant şi preocupată permanent de formarea sa profesională, doamna profesor Bejan a fost selectată, în 2015, împreună cu alţi doi profesori români, să participe la un curs oferit de specialişti de la NASA, unde evident că a intrat în pielea unui cosmonaut şi chiar s-a întors acasă cu un astfel de costum veritabil. Şi tot datorită CV-ului impresionant, anul trecut a fost în finala competiţiei „Liga Profesorilor Excepţionali”, între cei 10 profesori selectaţi de Fundaţia Dan Voiculescu – organizatorul acestei competiţii. Pentru tot ceea ce a realizat doamna profesor Diana Bejan, noi, cei de la Colegiul Naţional de Informatică, suntem mândri, pentru că rezultatele dumneaei s-au adăugat la multe altele care au ridicat prestigiul şcolii noastre şi consider că nu numai prestigiul şcolii noastre, ci al întregii şcoli nemţene. Am făcut aceste aprecieri din poziţia mea de coleg de catedră dar şi de responsabil al sindicatului din şcoală. Sunt sigură că doamna profesor, prin neliniştea sa profesională, va aduce şi alte rezultate şi va duce numele şcolii româneşti peste hotare, aşa cum a făcut-o şi până acum. Îi doresc putere de muncă, aceeaşi atitudine care imprimă elevilor entuziasm, competenţă, dar şi o prietenie atât de necesară în lucrul de echipă”.
Prof. Diana BEJAN:
„Vă mulţumesc din tot sufletul pentru aprecierea pe care o primesc astăzi şi care înseamnă foarte mult pentru mine. Înseamnă împlinirea vieţii mele de profesor. Şi după surpriza pe care mi-a făcut-o domnul Zaharia, când m-a anunţat că am fost nominalizată, am făcut aşa, o analiză a vieţii mele de profesor, încercând să înţeleg cum am ajuns aici. Şi mi-am dat seama că, pur şi simplu, sunt înconjurată şi am fost pe tot parcursul acestei vieţi 
profesionale, de oameni buni. Familia mea a înţeles că fizica nu este profesia mea, este pasiunea mea, şi mă susţine, iar pentru asta-i mulţumesc. Vorbesc de oamenii buni din jurul meu şi prima dată o văd pe mama mea, Nina Cohâlea. A fost profesor şi mi-a fost profesor, iar de la ea am cea mai profundă înţelegere a vieţii de profesor. Este profesorul meu de fizică – domnul Mircea Iov – care m-a învăţat să nu mă mulţumesc cu puţin, să citesc printre rânduri, şi cu care am corectat, cot la cot, primele mele extemporale de viitor dascăl. Este şcoala mea – Colegiul Naţional de Informatică şi, de fapt, oamenii din şcoala mea – colegii care mă susţin şi care mă apreciază în tot ceea ce fac şi care au, la rându-le, propriile lor proiecte şi propriile lor realizări. Sunt elevii mei – şi fiecare dintre ei m-a schimbat câte puţin pentru că de la fiecare am învăţat câte ceva şi ştiu că pe fiecare am învăţat ceva la rândul meu. Sunt profesor de 26 de ani şi duc, prin proiectele mele, un mesaj elevilor mei: fizica este frumoasă; s-o înţelegi şi s-o aplici oriunde în jurul tău, iar cunoaşterea te face puternic. Trebuie să-ţi stabileşti ţeluri înalte, pe care apoi să le atingi şi să le depăşeşti. Aşa schimbi, câte puţin, lumea în jurul tău!”.
Prof. Leonard VĂCARU:
„Sunt onorat să o prezint pe colega noastră Nadia Cîrcu. Distinsa doamnă profesoară lucrează la Colegiul Tehnic Danubiana Roman şi la Colegiul Calistrat Hogaş Piatra-Neamţ. Pe Nadia Cîrcu am cunoscut-o aproximativ acum 20 de ani, când a venit la liceul nostru din Roman plină de entuziasm. Este cunoscut faptul că elevii noştri nu provin dintre absolvenţii cu cele mai bune rezultate la învăţătură şi este mai greu de lucrat cu astfel de elevi. De aceea, meritele doamnei profesoare Nadia Cîrcu sunt foarte serioase. În anul 2000 am fost printre primele şcoli care am implementat proiecte Phare, iar Nadia Cîrcu s-a implicat în acest demers. Am reuşit să câştigăm proiecte împreună, pentru început de aproximativ două milioane de euro. Am lucrat şi pe proiecte Comenius, la care Nadia a avut un aport deosebit. A colaborat foarte bine cu elevii care proveneau, în special, din mediul rural, din familii cu probleme. A reuşit să atragă aceşti copii în aceste proiecte în aşa fel încât, vă spun sincer, la un moment dat a angrenat foarte mulţi elevi în proiecte Comenius, Erasmus. Acum patru ani a participat la un proiect la NASA, iar acum doi ani a reprezentat tot acolo învăţământul nemţean cu rezultate foarte bune. Fiind profesor de fizică, recent a participat la un proiect în Anglia. Peste 400 de copii au beneficiat de întâlniri naţionale şi internaţionale, iar anul acesta Colegiul Tehnic Danubiana a fost înnobilat, datorită aportului doamnei profesor Nadia Cîrcu, cu titlul de Şcoală Europeană. Este al doilea an în care şcoala noastră primeşte acest titlu, de fiecare dată datorită aportului deosebit adus de doamna profesoară Cîrcu. Vreau să subliniez că am fost singura şcoală din judeţul Neamţ care am obţinut acest titlu, de Şcoală Europeană. Vreau să-i mulţumesc sincer, din tot sufletul, pentru tot ce a făcut la şcoala noastră şi pentru tot ceea ce face şi la Colegiul Calistrat Hogaş pentru că şi acolo desfăşoară o serie de proiecte şi mai face şi naveta. Îi doresc mult succes în continuare, îi spun că avem nevoie de ea, îi mulţumim şi o apreciem”.
Prof. Nadia CÎRCU:
„Vreau să vă spun că probabil este un semn că astăzi am întâlnit cele două iubiri ale mele: 
fizica, reprezentată prin domnul director Adrian Sescu care în primul meu an în învăţământ m-a primit în şcoala dumnealui şi m-a îndrumat, şi a doua iubire a mea – proiectele europene, şi aici îi mulţumesc doamnei Alina Pamfil, care mi-a sădit dragostea asta pentru proiecte europene. Este o onoare deosebită ca astăzi să-i întâlnesc şi să fiu alături de cei doi oameni care mi-au marcat existenţa, respectiv în fizică şi în ceea ce priveşte derularea proiectelor europene. Am lucrat cu pasiune şi în fizică şi la proiecte, la cele două şcoli, deşi sunt colegii diferite, cu copii diferiţi, pentru că mie chiar mi-a făcut plăcere. Cred că am reuşit să fac lucruri importante pentru elevii mei şi cred că asta este cel mai important. Nu vreau să uit să le mulţumesc directorilor care m-au sprijinit. Pentru că, dacă nu aveam libertatea, în anul 2000, să fac ceea ce vreau eu în proiecte europene, să aplic – şi aici vreau să-l menţionez pe domnul director Văcaru, cel care mi-a semnat primul proiect european, pe care l-am depus; doamna profesor de fizică Maria Lupu şi acum domnul director Irimia mi-au semnat primele proiecte pentru Colegiul Calistrat Hogaş şi mi-au dat libertatea să fac lucruri deosebite, aşa cum le-am gândit eu. Am adus în şcoală câteva titluri, câteva premii; nu am făcut foarte mult, dar eu mă simt tare mândră de realizările mele, ale copiilor de fapt. Eu doar i-am îndrumat şi le-am sădit şi lor dragostea pentru fizică, pentru competiţii, pentru deplasări prin proiecte europene. Vă mulţumesc foarte mult pentru acest premiu, care a fost o adevărată surpriză pentru mine. Chiar nu mă aşteptam să fiu nominalizată”…
Prof. Gabriela CIUBOTARIU:
„Poate că ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus, că destinul este prestabilit şi că fiecare om se naşte cu o misiune dinainte stabilită. Angelica Iateşen şi-a descoperit menirea şi a ştiut că vrea să fie învăţătoare. A urmat aşadar cursurile Liceului Pedagogic „Gh. Asachi” din Piatra-Neamţ, pe care le-a absolvit în 1974 şi Şcoala Populară de Artă, secţia dirijat. S-a remarcat ca o elevă strălucită, implicată în activităţi artistice, sportive, premiată şi premiantă la învăţătură.
Repartiţia de la finalul liceului i-a purtat paşii spre izvoarele Ozanei, în comuna Pipirig (Boboieşti şi Dolheşti). Poposind pe această „gură de rai” cu adânci rădăcini în folclor, tânăra doamnă învăţătoare şi-a făcut anii de ucenicie cu folos, punând piatră de temelie viitoarei cariere de dascăl şi de folclorist.
Munca ei dedicată nu a trecut neobservată, doamna Iaţeşen primind distincţia „Învăţător emerit” – remarcabilă la acea vreme.
Ca o încununare a carierei, doamna Angelica ajunge învăţătoare la şcoala din Vânători – Neamţ (în 1987), în locul doamnei Elena Vlad, care i-a deschis abecedarul cândva. Nu este o cinste mai mare ca aceasta, să fii în satul tău dascăl, să poţi să-i înveţi carte pe copiii rudelor, ai vecinilor, să-şi scoată lumea pălăria şi să salute cu respect, să fii mândria părinţilor care ţi-au dat viaţă şi te-au crescut, să duci mai departe numele şcolii şi al satului, să laşi dovezi vii în urma ta, prin caracterele pe care le-ai modelat şi multe altele.
Asta înseamnă că omul sfinţeşte locul, că minuni se realizează, cu voia divinităţii, prin oameni. De pe băncile doamnei învăţătoare, s-au ridicat, generaţie după generaţie, medici, ingineri, preoţi, profesori, artişti şi alţii. Portofoliul personal al doamnei învăţătoare numără numeroase premii, legate de disciplinele şcolare, de concursuri artistice, de festivaluri la care a participat, locale, judeţene, naţionale şi internaţionale. Coordonând ansamblul Şezătoarea a avut prilejul de a-i cunoaşte pe poetul Grigore Vieru, pe maestrul Grigore Leşe. Au fost aplaudaţi de Î.P.S. Mitropolitul Daniel al Moldovei şi de M. S. Regele Mihai şi A.S. Principesa Margareta.
A participat la emisiuni radio şi televizate. A întocmit două culegeri de folclor – Pe-un picior de plai – pentru care a fost recompensată cu premiul de excelenţă – şi Vânătorii Neamţului – păstrătorii şi căutătorii de comori.
În 2009 a fost aleasă Omul anului în educaţie iar ziarul Ceahlăul i-a acordat diploma de excelenţă în educaţie.
Acum, la ceasul pensionării, ne înclinăm în faţa unei vieţi dedicate carierei, pentru care doamna învăţătoare a cădit un veritabil altar pe care a ars necontenit flacăra iubirii de copii, de oameni, de neam şi ţară şi, nu în ultimul rând, de Dumnezeu. Rămâne în inimile celor care au cunoscut-o ca dascăl – un model de modestie, de onestitate, de har pedagogic.
Îi urăm zile senine întru mulţi ani, sub pavăza bunului renume pe care şi l-a clădit în faţa trecerii timpului.
Prof. înv. primar Angela IATEŞEN:
„Am să spun doar o maximă: „Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul. Există oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii”. Toată echipa de la sindicat m-a sprijinit, mi-a scos faptele la lumină şi pentru asta îi mulţumesc.
Oriunde au ajuns copiii din ansamblul „Şezătoarea”, în ţară sau peste hotare, ei au impresionat prin folclorul local, care nu este altceva decât o carte de vizită a noastră în lumea întreagă. Copiii noştri au fost mereu adevăraţi ambasadori ai satului Vânători, stârnind
admiraţia publicului de pretutindeni. Sperăm ca obiceiurile să fie duse mai departe de membrii ansamblului, care au predat ştafeta din generaţie în generaţie. Astfel, o satisfacţie imensă este faptul că astăzi, între membrii ansamblului „Şezătoarea”, se numără copii ai foştilor membri ai ansamblului…
Acum, la ceas aniversar, vreau să spun că numai datorită profesorilor mei, şi celor care m-au educat, am prins drag de ceea ce am făcut. Am 43 de ani în învăţământ, dar satisfacţia a fost extraordinară. A fost şi vânt, dar a fost şi soare. Şi soarele acesta m-a ţinut şi mă va ţine în continuare. Mi-a fost drag să fiu învăţătoare şi, dacă ar fi s-o iau de la început, tot asta aş face”.
Prof. Ioan Bălan:
„Mă plec în faţa dumneavoastră, truditori ai învăţământului nemţean. Recunoştinţă pentru profesorii şi învăţătorii mei pe care i-am avut. Le ulţumesc celor care mi-au dat posibilitatea să spun câteva cuvinte despre un profesor drag sufletului meu, un profesor de o înaltă calitate morală şi competenţă profesională, doamna profesor Aloma Veiss. Datorită strădaniei şi datorită muncii desfăşurate de acest profesor, pe care revista Apostolul îl premiază astăzi, biologia a fost în permanenţă în atenţia Ministerului Educaţiei. S-a vorbit de judeţul Neamţ şi de biologia judeţului Neamţ de la Drobeta Turnu Severin la Baia Mare, sau de la Arad la Vaslui. Rezultatele obţinute sunt rezultate remarcabile. Este un profesor care, dacă vorbim de performanţă şcolară, este unul dintre profesorii valoroşi ai judeţului Neamţ. De multă vreme cred că Aloma Veiss a intrat în galeria profesorilor valoroşi ai judeţului Neamţ. Nu greşesc deloc dacă spun că, în ultimii 15 ani, nu cred că există un alt profesor la altă disciplină din trunchiul comun sau aria curriculară decât Aloma Veiss care să fi adunat tot atât de multe premii întâi, doi, trei, participări la olimpiada naţională, calificări în lotul lărgit al olimpiadei pentru faza internaţională, calificări în lotul României pentru olimpiada internaţională. Cred că acest premiu pe care revista Apostolul i-l dă astăzi, este un premiu, pe lângă multele pe care le-a primit, un premiu sentimental. Acest lucru dovedeşte, încă o dată – mai ales că vine din partea unei reviste a cadrelor didactice – valoarea acestui profesor. Nu-mi rămâne decât să mă plec în faţa doamnei profesor Aloma Veiss pentru tot ceea ce a obţinut şi pentru tot ceea ce va obţine în continuare. Este iubită, este apreciată, este respectată – un profesor pe care cu siguranţă şi l-ar dori orice şcoală din judeţul Neamţ. Felicitări Aloma Veiss!”.
Prof. Aloma VEISS:
„Vă mulţumesc din suflet pentru cuvintele frumoase şi pentru premiul acordat. Acest premiu vine după 20 de ani de activitate. Pe 2 iunie, anul acesta, am sărbătorit 20 de ani de când am
terminat facultatea şi am avut întâlnirea de promoţie la Iaşi. Le mulţumesc celor care susţin revista Apostolul. Şi vreau să spun că, atunci când am fost sunată pentru a acorda un interviu revistei Apostolul, nu am stat pe gânduri. De obicei, nu am timp. Dar atunci am spus DA, pentru că este revista cadrelor didactice, o revistă pe care eu o citesc cu mare plăcere, pentru că încă din titlu îmi aminteşte despre educatorii, învăţătorii care mi-au marcat cariera. De asemenea, aş vrea să mulţumesc şi să dedic acest premiu şi oamenilor dragi din jurul meu: familiei mele – care dă dovadă de o răbdare nemărginită, de sprijin necondiţionat. Apoi, pentru mine, acest premiu are dublă valoare: valoarea acordată de revista Apostolul şi valoarea acordată de prezenţa celor doi colegi de biologie, care au venit alături de mine… Vreau să le mulţumesc celor care sunt astăzi, alături de mine, colegilor de la Liceul cu Program Sportiv şi celor de la Colegiul Naţional Petru Rareş care m-au susţinut, au crezut în mine, şi nu în ultimul rând elevilor mei fără de care această pasiune şi această activitate de performanţă nu ar fi posibilă. Iar performanţa nu înseamnă numai concursuri şi olimpiade, ci şi senzaţia că ţi-ai atins scopul, pentru că îi poţi vedea pe copii veseli, încrezători în sine, convinşi că nimic nu le stă în cale dacă au încredere îi ei.”
Prof. Gabriel PLOSCĂ:
„Am bucuria de a-l prezenta pe prietenul meu, colegul meu, directorul meu Adrian Sescu. Un profesor de fizică extraordinar, care nu a plecat de la noi deşi a avut solicitări. A fost chemat la Liceul Roman Vodă dar a rămas la Liceul de Chimie Industrială, unde a avut performanţe cu elevii de acolo, respectând elevii şi făcându-se respectat. Referitor la rezultatele din activitatea profesorală, pot da un exemplu: unul dintre elevii lui şi-a dat doctoratul în Japonia şi acum este conferenţiar la Universitatea din Tokio. Adrian Sescu a împărtăşit cele învăţate în lunga sa carieră de director – peste 15 ani –, fiind ales director în anii 90, de toţi profesorii, datorită caracterului frumos, datorită obiectivităţii, dreptăţii care l-au animat întotdeauna. A scris un dicţionar al managementului şcolar. Împreună am implementat un prim proiect, în anii 1999-2000 prin care am oferit posibilitatea de formare profesională, iar cei care au urmat acele cursuri şi-au găsit un loc de muncă la Romanceram Roman. Trebuie să vorbesc aici şi despre colaborarea noastră director-lider de sindicat. Practic, nu am simţit că el este pe partea cealaltă a baricadei. Ne-am împărtăşit reciproc gândurile, ce avem de făcut într-o situaţie sau alta, împreună am învăţat cum să organizăm o grevă, împreună am încercat să păstrăm şi locurile de muncă gândindu-ne că, de fapt, eforturile noastre comune trebuie să fie în interesul colegilor noştri şi, bineînţeles, al elevilor. Profesorul Adrian Sescu a fost, printre altele, în comisia pentru Olimpiada Elevilor Români de Pretutindeni Ştefan Procopie. La Iaşi, a organizat conferinţe internaţionale. Toate acestea ne-au făcut să ne gândim la profesorul Adrian Sescu şi să-l premiem.
Prof. Adrian SESCU:
„Mulţumesc sindicatului pentru tot ceea ce a făcut pentru mine. Am muncit 
împreună, am învăţat împreună ani la rând. Am fost singurul director din judeţ care participam la pregătire împreună cu sindicatele. O situaţie care a pus multă lume pe gânduri, în mod inutil. Vă mulţumesc”. (Red.)
+foto: 02-ap201-foto11.jpg