Aşa cum menţionam în numărul trecut al revistei, prima ediţie a Premiilor Revistei Apostolul ar fi trebuit să aibă loc în urmă cu doi ani, în luna martie, cu prilejul aniversării a 80 de ani de la apariţia revistei şi a 15 ani de la editarea seriei noi. N-a fost să fie. Dar anul acesta, prin efortul comun al Sindicatului din Învăţământ şi al Asociaţiei Învăţătorilor s-a hotărât: Premiile Revistei Apostolul se vor acorda anual, pe 30 iunie, cu prilejul Zilei Învăţătorului.
Aceasta înseamnă – repet – nu doar că Sindicatul din Învăţământ Neamţ recunoaşte această sărbătoare a Asociaţiei Învăţătorilor, ci şi că i se şi alătură, încercându-se astfel ca împreună să dea un plus de importanţă şi solemnitate evenimentului – Ziua Învăţătorului, sărbătoare tradiţională a dascălilor, fiind pe cale de a fi minimalizată prin instituirea unor surogate europene numite Ziua Educatorului şi Ziua Educaţiei. Sunt acestea, zic eu, producte ale unor minţi aflate mereu în treabă, cu speranţa de a rămâne cumva în istoria reformării învăţământului nostru – aflatul în treabă la români fiind altminteri principala noastră îndeletnicire naţională.
Viaţa şi activitatea tuturor învăţătorilor, fără să fie idilică, era totuşi apreciată şi respectată. Şi nu doar la ţară, ci şi la oraş. A fi învăţător, profesor, nu era un lucru de ici – de acolo. Dascălii erau nu doar învăţătorii ci şi reperele, sfătuitorii comunităţii; autoritatea lor nu era dată doar de ştiinţa de carte ci şi de ţinuta lor patriotică şi morală. Şi mai aveau cu toţii sentimentul de demnitate al profesiei, de apartenenţă la o castă privilegiată – cea a luminătorilor neamului. A fost o condiţie pe care au apărat-o cu stiloul, de la catedră sau cu puşca pe front, după caz. Citiţi prima serie a colecţiei revistei Apostolul (perioada 1934-1943) aflată la „G.T. Kirileanu” şi veţi vedea că sentimentele despre care vorbesc erau reale; mândria şi responsabilitatea de a fi dascăl nefiind doar vorbe în vânt.
Astăzi o bună parte din cuvintele de mai sus aproape au ieşit din vocabular, sentimentele de care vorbeam sunt mai firave, iar vremea, sau poate vremurile, sau poate rutina şi nepăsarea noastră au alterat serios imaginea şi statutul cadrelor didactice. Nu ştiu ce e de făcut pentru a schimba lucrurile. Dar dincolo de imbecilitatea politicienilor care produc maculatură în fiecare zi (genunea pre genune o cheamă), cred că e treaba fiecăruia dintre noi să schimbe aceste lucruri. Premiile Revistei Apostolul sunt un prim pas pe drumul recondiţionării imaginii de mai sus. De fapt, acesta este sensul major pe care ne-am dori să-l aibă. Altminteri, nota comună a premiilor noastre este doar aceea că ele nu se decernează pentru activitatea de la catedră, ci încearcă să sesizeze şi să puncteze performanţa şi pasiunea dincolo de sala de clasă.
Cele cinci premii decernate în această ediţie princeps vizează activitatea literară, plastică, muzicală, sportivă, de cercetare şi valorificare a spiritualităţii nemţene. Credem că la ediţiile viitoare domeniile se vor diversifica şi nuanţa, adăugând tuşele necesare unei noi imagini a omului de la catedră şi a locului său în prezentul românesc. Dacă vor mai exista ediţii viitoare…
Mircea ZAHARIA
+6 foto
Laudatio – MONICA CRISTEA
„Doamna de verbe”
„Doamna de verbe”, aşa cum este numită de discipolii săi, a dăruit iubire copiilor pe care i-a format şi a primit iubire din partea acestora. Generaţii întregi de elevi au fost educate cu măiestrie didactică în spiritul respectului faţă de limba română, faţă de valorile culturii naţionale şi universale. Revista „Generaţia 9”, o emblemă a Şcolii Gimnaziale Nr. 2 din Piatra-Neamţ, al cărei prim număr apărea la 2 februarie 2002, ilustrează din plin harul doamnei profesoare de a lucra cu elevii pasionaţi de literatură şi nu numai. Această revistă şcolară este una dintre cele mai longevive din Moldova, dacă nu cumva din ţară, la această categorie. Valoarea de excepţie a revistei este probată de numărul impresionant de premii judeţene, regionale, naţionale obţinut de această publicaţie la concursul revistelor şcolare, ale revistei „Cronica” de la Iaşi şi la competiţii de profil din Republica Moldova. Dintre laureaţii concursurilor de creaţie literară care au fost marcaţi de „întâlnirea” admirabilă cu doamna profesoară Cristea amintim pe Alexandra Conuţ – care în 1990 a ocupat locul I la concursul internaţional „Epistolar” (festivitatea de premiere a acestuia a avut loc la Beijing) şi Gianina Cărbunariu, considerată „l’enfant terrible” al dramaturgiei româneşti contemporane.
Se spune că profesorul bun explică şi demonstrează, iar profesorul desăvârşit „inspiră”. Credem că doamna profesoară Monica Marilena Cristea, timp de patru decenii, cu generozitate şi sensibilitate a inspirat prin puterea cuvântului generaţii de elevi, căpătând preţuirea lor, dar şi a părinţilor acestora, bunicilor şi colegilor de şcoală.
Cu admiraţie,
prof. Mihaela GHERGHELESCU
Laudatio – DANIEL DIEACONU
Un om care stă de vorbă cu muntele Ceahlău
Suntem munteni de la poale de Ceahlău, suntem nemţeni, suntem români şi abia apoi, poate, suntem europeni… Acesta este crezul unui tânăr profesor de istorie, cu vocea blândă, abia şoptită, care are meritul de a promova istoria locală, poveştile muntelui Ceahlău, turismul cultural, insuflând aceste pasiuni şi în rândul elevilor săi.
I se spune simplu „Profesorul de la Grinţieş”. Pentru că părinţii, bunicii şi străbunicii s-au născut în comuna de la poalele Ceahlăului, dar cu strămoşi „ungureni”, adică români transilvăneni ce au descălecat dincoace de munţi prin veacul al XVIII-lea.
A absolvit Facultatea de istorie a Universităţii din Bucureşti. Este doctor în istorie cu o teză coordonată de academicianul Dinu C. Giurăscu.
Acum este profesor de istorie la şcolile din Grinţieş şi Ceahlău. Profesor şi scriitor. Riguros în emiterea de informaţii, fără patimă, a scris despre evrei, despre ţigani, despre legionari, despre haiduci şi tâlhari. Dar înainte de orice a scris despre muntele nostru sfânt, despre Ceahlău. Mergând pe urmele unor vrednici de pomenire culegători de legende, el a promovat toate poveştile care fac parte din folclorul oamenilor din zonă. Pentru că el însuşi se consideră, înainte de toate muntean de la poalele Ceahlăului. Lucrarea Mituri şi legende în Muntele Ceahlău a obţinut premiul I la Seminarul Naţional Universul ştiinţelor de la Iaşi.
Pe lângă cărţi şi articole publicate în reviste din ţară şi străinătate, profesorul Daniel Dieaconu este autorul unui manual opţional de istorie, Legendă, tradiţie şi istorie în Munţii Neamţului, utilizat de elevii din 11 şcoli ale judeţului.
A organizat la Durău în anul 2011 un simpozion naţional dedicat istoriei comunismului cu participarea a doi invitaţi de marcă: acad. Dinu C. Giurăscu şi prof. univ. Mihai Retegan.
Dacă Calistrat Hogaş îl numea pe arhivistul Gheorghe Ungureanu „vestitul învăţător al muntelui” pe Daniei Dieaconu îl putem numi „vestitul profesor al muntelui”. Un om, un dascăl, care iubeşte istoria, scrie poveşti şi stă de vorbă cu Muntele.
Liviu Constantin RUSU
Laudatio – Cristina SPÂNACHE PETRARIU
Să aprinzi o stea călăuzitoare
După desăvârşirea studiilor la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi, după ani de acumulări didactice şi noi experienţe profesionale prilejuite de stagiile de lucru în Germania, Belgia şi Italia, Cristina Petrariu revine în urbea natală pentru a se dedica susţinerii valorilor culturale şi artistice prin promovarea unor proiecte inedite derulate prin Asociaţia Culturală „ARTE.RO”, asociaţie pe care o înfiinţează în martie 2010, şi care, într-un timp relativ scurt, devine un adevărat ambasador al culturii nemţene, al culturii române pe meridianele lumii.
Membrii asociaţiei, elevi cu vârste cuprinse între 6 şi 19 ani, au adunat până în prezent peste 140 de premii internaţionale obţinute la competiţiile de artă destinate tinerilor în ţări precum: Portugalia, Macedonia, Cehia, Slovenia, Slovacia, Letonia, Serbia, Hong Kong, Franţa, Lituania, India, Bangladesh, Belarus, Ucraina, pentru că talentata lor profesoară i-a îndemnat să păşească cu sfială în lumea frumuseţilor adevărate şi trainice, stând de veghe cât mai aproape şi purtându-i prin labirintul plin de taine al devenirii.
În decursul anilor a aprins tot atâtea stele călăuzitoare pe cerul chemărilor către viaţă, obţinând pentru elevii săi bursele internaţionale de studiu ERASMUS în Portugalia, Belgia, Marea Britanie şi Danemarca, burse ce au contribuit la realizarea unor performanţe deosebite în domeniul artelor vizuale şi la expunerea pozitivă a valorilor culturii şi artei din Piatra-Neamţ şi din România.
Taberele de creaţie „Atelier Arte”, „Pro Arte”, „Ars Sacra”, „Bizantium” cu activităţi diverse în ateliere tematice, stagiile de documentare, zecile de expoziţii, simpozioanele, programele de mentorat artistic, parteneriatele educaţionale iniţiate şi coordonate de CRISTINA SPÂNACHE PETRARIU, acest cadru didactic, pe cât de talentat pe atât de modest, au fost considerate evenimente culturale – reper pentru spaţiul nemţean, cel românesc şi internaţional.
Cu un astfel de dascăl, spirit înflăcărat ce arde pentru ideea de bine, frumos şi adevăr, copiii noştri învaţă semnificaţia iubirii, bunătăţii, înţelepciunii, altruismului, înflorindu-le aura de lumină şi puterea omenească.
LUI, se cuvine, astăzi, un LAUDATIO!
Gabriela GRIGORE
Laudatio – Petrică SANDU
Omul, profesorul şi întemeietorul de şcoală
Profesorul Petrică Sandu este o legendă locală şi chiar naţională. Pentru că profesorul Petrică Sandu şi-a dedicat şi îşi dedică viaţa şcolii şi pentru că multe sunt împlinirile lui profesionale.
Înainte de 1989, profesor fiind la CSS Roman pe o catedră de fotbal, a crescut generaţii de elevi talentaţi dintre care mulţi au devenit jucători în divizia A şi B şi chiar în echipa naţională.
În anul 1990 profesorul Petrică Sandu a fost printre cei care au infiinţat LPS Roman, al cărui director este din 1991 şi în prezent.
În această calitate, a depus mari şi permanente eforturi pentru îmbunătăţirea infrastructurii liceului care astăzi este una modernă, gazdă a multor competiţii sportive naţionale. Şi trebuie subliniat că directorul Petrică Sandu a avut grijă nu numai de fotbal ci şi de toate specializările sportive, de pregătirea şcolară generală a elevilor. Toate acestea au dus la obţinerea de către LPS Roman a statutului de „Şcoală Europeană”.
Paralel cu activitatea de bun manager, Petrică Sandu a rămas acelaşi profesor pasionat de munca sa de dascăl. În anii 2001, 2002 şi 2003 echipa LPS Roman, antrenată de profesorii Vasile Vamanu, Constantin Lupuşoru, Sorin Manea – sub coordonarea directorului Petrică Sandu – a devenit campioană naţională la juniori.
În tot acest timp şi în toate aceste realizări, Petrică Sandu a fost mereu exigent dar şi omenos, fiind aproape de colegii aflaţi în impas.
Îţi mulţumim domnule profesor Petrică Sandu. La mulţi ani!
Vasile VAMANU
Laudatio – Mihăiţă ALBU
Omul care sfinţeşte locul
Profesorul Mihăiţă Albu este directorul unei instituţii speciale, o şcoală de artă şi performanţă artistică. În această activitate domnia sa a pus mult suflet şi pasiune, multă muncă şi dăruire, reuşind să facă dintr-o proaspătă şi necunoscută şcoală de provincie Liceul „Victor Brauner” de astăzi, un nume bine înşurubat în peisajul învăţământului artistic din România. E un loc în care talentele artistice sunt ocrotite cu grijă şi puse în valoare într-o seamă de evenimente care, în timp, încep să le concureze pe cele care au dat amprentă personală locului.
Alături de Concursul naţional de pian „Carl Czerny”, de Festivalul naţional de muzică uşoară pentru copii şi tineri „Camena”, Concursul internaţional de interpretare muzicală „Emanuel Elenescu” demonstrează că la Liceul de Artă „Victor Brauner” din Piatra-Neamţ se lucrează bine asupra prezentului, cu perspective ferme asupra viitorului. Ceea ce înseamnă că vorba despre omul care sfinţeşte locul nu-i o vorbă goală. Longevitatea concursului „Elenescu” se datorează dorinţei şi tenacităţii profesorului Mihăiţă Albu, care, an de an, pune muzica înainte de toate şi talentele pe scenă, pentru a prezenta rodul muncii elev-profesor în faţa publicului dar şi a juriului prezidat de câţiva ani buni de profesorul Wolfgang Klos de la Universität für Musik und Darstellende Kunst din Viena. Fapt care sporeşte încă o dată prestigiul internaţional al competiţiei.
Ioan POPESCU
(Apostolul nr. 190, iulie-august 2016)