1869, Emanuil Gojdu întemeiază o fundaţie de ajutorare a românilor din Imperiul Habsburgic
Ca mulţi alţi români de calitate care au făcut avere şi carieră în Imperiul Habsburgic şi el era de origine aromână, familia sa fiind originară din Moscopole. A studiat Dreptul la Oradea, Bratislava şi Budapesta, unde a luat licenţele de avocat şi de notar. Şi-a început cariera de avocat în biroul unui român din regiunea Timoc, Mihai Vitcu (Vitkovici), care l-a introdus în cercurile literare budapestane. Şi-a încercat norocul şi ca poet, în 1826 publicând poezii în revistele maghiare, inclusiv o plachetă antologică. Ca avocat a conceput pledoarii ce, publicate, au fost studiate de studenţii Facultăţilor de Drept din Buda şi din Bratislava. Ca notar a devenit o autoritate căutată din Salzburg până la Miercurea Ciuc. Iosif Vulcan scria prin1866, în Familia, revista sa recent înfiinţată, că faima lui Gojdu depăşise cu mult frontierele imperiului. Nu-i de mirare că a făcut avere, una uriaşă, pe care, neavând moştenitori, prin Testamentul redactat în 1869, a lăsat-o „moştenire naţiunii române din Transilvania şi Ungaria, care aparţine confesiunii ortodoxe orientale” în cadrul unei fundaţii. Trebuie spus că încă din timpul revoluţiei de la 1848 luptase pentru utilizarea limbii române în şcoli şi în administraţia zonelor şi localităţilor locuite de români. Fundaţia a funcţionat între anii 1870-1917, de banii puşi la dispoziţie beneficiind studenţi români (dintre care se remarcă: Traian Vuia, Octavian Goga, Constantin Daicoviciu, Petru Groza şi Victor Babeş) care au devenit valori naţionale.
1873, Împăratul Franz Josef i-a acordat lui Eudoxiu Hurmuzachi titlul ereditar de baron
Născut la câteva luni de la răpirea Basarabiei de către Imperiul Rus într-o veche familie boierească, a urmat Facultatea de Drept a Universităţii din Viena. În anul 1848 cunoştinţele sale juridice l-au determinat pe ministrul de justiţie al Imperiului Habsburgic, Alexander von Bach, să-l consulte în vederea redactării şi adoptării regulamentelor privitoare la Bucovina. Tot lui i s-a încredinţat traducerea codurilor civil şi penal în limba română. La cererea fraţilor săi, Gheorghe şi Alexandru, care patronau ziarul bilingv „Bucovina”, a acceptat să devină colaborator pe chestiuni juridice. La propunerea expresă a noului ministru habsburgic de justiţie, Anton von Schmerling, a fost ales în comisia instituită pentru elaborarea unui lexicon juridic în limba română. Meritele incontestabile i-au facilitat accesul în Arhivele Imperiale, cercetarea conducând la redactarea celor cinci masive tomuri de documente comentate, fragmente din Istoria Românilor. El a preluat de asemenea examinarea manualelor româneşti pentru şcolari, utilizate în Bucovina. S-a zbătut cu succes pentru ridicarea Bucovinei la rang de ducat, a fost ales deputat în Dieta Bucovinei şi din 5 decembrie 1862 a devenit „Căpitan al Bucovinei”, funcţie deţinută până în anul 1870 şi, ulterior, între 1871-1874. În 2 august 1872 Academia Română l-a primit în rândurile sale, iar în februarie 1873 Împăratul Franz Josef i-a acordat titlul de baron, în semn de mare apreciere a serviciilor aduse imperiului şi contribuţiilor sale juridice.
1882 – Nicolae Teslea a inventat principiul motorului electric de curent alternativ
Marele savant şi inventator Nicolae Teslea (Nikola Tesla) s-a născut în 10 iulie 1856, ca fiu al preotului ortodox Milutin Teslea şi al Gicăi Mandici. Este după ambii părinţi din rândul istro-românilor, populaţie aromână care era răspândită din Croaţia de astăzi până în Muntenegru. Numele iniţial de familie era Drăghici, dar el a fost înlocuit în timp, prin porecla de Teslea, după meseria transmisă în familie, de dulgheri (teslari). Henri Coandă, care l-a cunoscut pe Tesla din vizitele pe care acesta le făcea tatălui său în casa lor din Bucureşti, îl prezenta pe marele inventator ca român bănăţean din Banatul sârbesc. A făcut studii serioase, la Gymnasiul Real Superior din Karlstadt şi la Institutul Politehnic din Graz, continuate în 1878 la Universitatea Carolina din Praga. La Budapesta a descoperit principiul motorului electric de curent alternativ. Va pleca, prin Franţa, unde va sta doi ani. În SUA se va angaja la Edison. Înşelat de acesta, în 1886 va înfiinţa propria companie. Va inventa motorul cu inducţie, principiile bobinei Tesla, razele X, transmiterea wireless a curentului, folosirea energiei libere. În 1891 a căpătat cetăţenia americană, doi ani mai târziu a iluminat Expoziţia Universală de la Chicago. Ulterior a descoperit rezonanţa Pământului, stabilită la 10 Hertzi. Descoperirile sale au depăşit puterea de înţelegere ştiinţifică a sfârşitului de secol 19 cât şi a celui următor. De exemplu, a declarat că a descoperit zidul energetic ce va face inutil războiul. Era în 1943. Savantul a murit subit, însă documentele au dispărut şi presei i s-au dat doar informaţii minore, compromiţătoare. Problema este că nici în prezent nu a fost reabilitat, despre savant spunându-se vrute şi nevrute, deşi nu a avut egal. Astăzi, tot mai multe cercetări confirmă aplicabilitatea teoriilor lui. (Red.)
