Cel de-al XXXV-lea Congres AGIRo (Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România) desfăşurat la Slatina, judeţul Olt, în perioada 21 – 23 august 2013 nu a reuşit să clarifice problemele organizatorice interne ale Asociaţiei apărute după Congresul de la Buşteni din anul 2012. Mai mult, s-a confirmat că am intrat într-un fel de criză de identitate – „de creştere”, spun unii dintre noi.
Am participat la reuniunea de la Slatina cu speranţa şi convingerea că vom găsi, împreună, răspunsurile la întrebări fireşti, generate de perioada de perpetuă tranziţie pe care o parcurge societatea românească, sistemul nostru de învăţământ şi implicit structurile organizatorice guvernamentale sau non-guvernamentale.
Cadrele didactice din România au, în AGIRo, o organizaţie care să-i reprezinte? Cine suntem? Facem bine sau nu ceea ce facem? Am putea să facem mai mult sau – dacă nu mai mult – mai bine? Care sunt raporturile dintre AGIRo şi filialele / sucursalele din fiecare judeţ? Care ar trebui să fie raporturile noastre cu instituţiile statului, respectiv cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi Inspectoratele şcolare? Rolul nostru este de a le critica? De a le da un feed-back? De a le dubla? Cum să facem să accepte feed-back-ul nostru şi să ne ia în considerare ca posibili parteneri într-o discuţie? Care sunt raporturile noastre cu Sindicatele din învăţământ?
Cum să creăm o stare de bine, de împlinire pentru membrii noştri? Sunt suficiente activităţile pe care le oferim?
Nu am găsit răspunsurile la aceste întrebări dintr-un motiv foarte simplu: nu am reuşit să avem un dialog sincer, deschis, principial, fără resentimente. O asemenea discuţie a fost evitată din start chiar de preşedintele AGIRo, într-un moment în care Asociaţia traversează o perioadă de criză generată de unii membri ai Consiliului Director. Din păcate trăim într-o societate unde cultura dialogului şi a comunicării n-au atins cote prea mari şi încă urmează să învăţăm cum să ne ascultăm şi să ne respectăm convingerile, opiniile, părerile, chiar dacă acestea sunt diferite
Există soluţii pentru a depăşi acest moment de incertitudine? Trebuie să pornim de la convingerea că nu mai sunt suficiente elanurile romantice ale unui grup restrâns care se ambiţionează să creadă că poate reprezenta interesele profesionale ale cel puţin unei părţi a cadrelor didactice, învăţătorii şi institutorii. Să devenim pragmatici. Să-i lăsăm pe observatorii binevoitori, prezenţi alături de noi, din când în când, cu mesaje de încurajare şi să ne implicăm fiecare în acţiunile Asociaţiei. Să punem în discuţie activitatea din ultimul an şi să gândim împreună o strategie pe termen scurt şi mediu. Este nevoie să transmitem colegilor noştri un mesaj foarte clar; ei trebuie să ştie de ce existăm, ce facem, către ce ne îndreptăm, cum putem să ajungem acolo unde ne-am propus.
Cine poate transmite acest mesaj? Dacă AGIRo funcţionează în acest moment ca o federaţie de filiale judeţene (asociaţii cu personalitate juridică) care au autonomie deplină, singurul organ de conducere îndreptăţit să propună Adunării generale noua strategie a AGIRo este Delegaţia Permanentă. Conform Statutului AGIRo, Delegaţia permanentă este formată din toţi preşedinţii de filiale şi sucursale judeţene.
La Slatina am lansat invitaţia ca o primă întâlnire a membrilor Delegaţiei Permanente a AGIRo să se desfăşoare la Piatra Neamţ, în a doua parte a lunii octombrie. Invitaţia a fost acceptată de colegii noştri din ţară din perspectiva unui bun prilej de a soluţiona împreună problemele Asociaţiei, de a învăţa unii de la alţii, de a stabili puncte de convergenţă, de a gândi un viitor pentru AGIRo.
Cu acest prilej vom putea clarifica şi rolul, poziţia şi atribuţiile Delegaţiei Permanente în structurile de conducere ale Asociaţiei, raporturile sale cu Adunarea Generală şi Consiliul Director, în condiţiile în care Asociaţia Învăţătorilor din Judeţul Neamţ susţine o mai mare implicare decizională a reprezentanţilor fiecărei structuri teritoriale şi implicit o creştere a răspunderii faţă de membrii AGIRo.
Orice atu ori argument în favoarea unei idei de înfrăţire nu sunt pe deplin funcţionale şi nici suficiente dacă în spatele lor nu există oameni care să aibă clar întipărită în conştiinţă înţelegerea corectă şi sprijinirea fără echivoc a misiunii şi contribuţiei personale şi/sau de grup. Fără această înţelegere, legătura profundă dintre organizaţia rezultată din asociere şi oamenii care o compun, o administrează şi o conduc, nu există.
Îi aşteptăm cu drag pe colegii noştri la Piatra Neamţ. Sunt convins că împreună vom găsi „busola care să ne arate unde se află Nordul” pentru a ne ajuta să ne orientăm şi să aflăm dacă suntem pe calea cea bună pentru a ne pune în practică viziunea Asociaţiei noastre. Sunt convins că putem jertfi interesele minore pentru a salva interesele majore ale profesiei noastre. Indiferent ce aşteptări avem, trebuie să fim sinceri cu noi înşine pentru că „adevărata schimbare trebuie să vină din suflet”.
Liviu Constantin RUSU
Preşedintele Asociaţiei Învăţătorilor din Judeţul Neamţ