Valoarea nu aşteaptă numărul anilor. Pentru Albert Romano şi Matteo Stan, elevi în clasa a X-a B la Colegiul Naţional „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ, chimia cere multă muncă şi perseverenţă, dar şi ingeniozitate şi talent. Cu o solidă bază de cunoştinţe în acest domeniu, ei au vorbit prin performanţele lor, în mod strălucit, despre calitatea şcolii pietrene de chimie. Cea mai recentă recunoaştere a muncii lor a venit de la „International Scientific Research and Innovation Fair” (Târgul Internaţional de cercetare ştiinţifică şi inovare), competiţie organizată de Center for STEM Olympiad, în Indonezia. Îndrumaţi de prof. dr. Florica Ionică, Albert Romano şi Matteo Stan au conceput un catalizator cu ajutorul căruia se obţine hidrogen prin procesul de electroliză al apei. Dintr-un număr total de 460 de candidaţi înscrişi la sesiunea internaţională de comunicări ştiinţifice, dintre care s-au selectat 60 de finalişti, ei au obţinut un strălucit succes: medalia de aur – locul I internaţional. În semn de recunoştinţă pentru prestigiosul rezultat, Albert Romano şi Matteo Stan au fost invitaţi să dea lovitura de start a partidei de fotbal dintre CSM Ceahlăul şi CSC 1599 Şelimbăr, desfăşurată vineri, 20 octombrie, la Piatra-Neamţ.
– Iată, datorită studiului vostru intens şi constant, s-a consemnat şi prima recunoaştere pe plan mondial. Cum aţi primit vestea că sunteţi marii câştigători ai acestui concurs?
Albert Romano: – M-am simţit fericit, dar mai ales împlinit. În cazul meu, sentimentul de împlinire a fost cel predominant… E ca atunci când construieşti o casă şi, după ce ai terminat de dat şi ultimul strat de var, nu te simţi extaziat, ci mulţumit de realizarea ta. La fel şi eu, după mai bine de un an de efort şi mai tot timpul de incertitudine pentru ceea ce va urma cu cercetarea, am fost foarte mulţumit să primesc rezultatul muncii depuse.
Matteo Stan: – Aprecierile juriului au fost evidenţiate în cadrul ceremoniei de premiere, desfăşurate în format on-line, la care am participat la câteva zile distanţă de competiţia internaţională. Membrii juriului ne-au nominalizat în mod expres şi au afişat steagul României, echipa noastră obţinând medalia de aur. Am fost foarte emoţionaţi, dar şi încântaţi de răspunsul juriului, efortul depus de-a lungul cercetărilor nefiind în zadar.
– De când vă pregătiţi pentru acest concurs din Indonezia? Sau cum v-aţi decis să participaţi?
Matteo Stan: – Încă de la începutul lunii august am aflat despre această competiţie şi am încercat să găsim diferite alternative prielnice pentru a ne îmbunătăţi proiectul pe care îl aveam în lucru, şi se pare că am reuşit. Nu credeam la început că vom câştiga medalia de aur, însă lucrurile au luat o întorsătură favorabilă, juriul apreciind la superlativ munca pe care am depus-o.
Albert Romano: – Pentru ca această cercetare a noastră să ia forma actuală, am îmbunătăţit-o timp de mai bine de un an. Scopul nostru a fost finalizarea catalizatorului şi testarea performanţei acestuia, şi nu atât de mult prezenţa la concursurile la care urma să ne înscriem. De competiţia din Indonezia am aflat în ultima parte a cercetării şi fiindcă participasem şi înainte la alte competiţii internaţionale organizate de OCSO, care s-au desfăşurat într-un mod foarte plăcut, ne-am decis să înscriem proiectul, sperând într-un rezultat bun.
– Cât de mult a contat sprijinul profesorilor, al părinţilor?
Albert Romano: – Sprijinul profesorilor şi al părinţilor a fost de la bun început indispensabil cercetării. Doamna profesor dr. Florica Ionică ne-a sprijinit pe parcursul proiectului prin faptul că ne-a recomandat concursurile la care să participăm, a verificat powerpoint-urile şi articolele cu care am participat şi, nu în ultimul rând, ne-a îndrumat spre Facultatea de Chimie a Universităţii „Al. Ioan Cuza” din Iaşi, unde am realizat sinteza catalizatorului. De asemenea, profesorii de limba engleză din cadrul colegiului ne-au sprijinit prin verificarea modului de redactare a proiectului în limba engleză. Părinţii ne-au ajutat, la rândul lor, prin contribuţia materială, drumurile în alte oraşe şi susţinerea arătată.
Matteo Stan: – Cred ca sprijinul părinţilor a jucat un rol foarte important în realizarea cercetărilor, deoarece am avut nevoie de multe resurse financiare, dar şi sprijin şi încurajare pentru a realiza ceea ce ne-am propus. Nu în ultimul rând, atât doamna profesor dr. Florica Ionică, cât şi conducerea CNPR au făcut mari eforturi pentru a aduce cercetarea noastră la un nivel superior de cunoştinţe, comparativ cu materia de bază.
– De unde provine interesul pentru chimie? Cum s-a produs apropierea voastră de această ştiinţă?
Matteo Stan: – Mereu am fost curios şi cred că toţi colegii şi-au pus multe întrebări la care nu au găsit răspuns. Ei bine, chimia a reprezentat răspunsul multor întrebări despre provenienţa noastră ca societate, dar şi despre evoluţia omenirii încă din antichitate, fiind un factor esenţial care stă la baza oricărui lucru şi activităţilor existente.
Albert Romano: – Noi am făcut chimia cu doamna profesor dr. Florica Ionică încă din clasa a VII-a. Ne-a îndrumat cu competenţă, am făcut experimente, în plus, ne-a îndemnat să participăm la Centrul de Excelenţă, la Olimpiadă. Recunosc, în timpul pandemiei, am lucrat mai puţin la chimie, fiind şi în clasa a VIII-a, dar în a IX-a m-am reapucat de lucru. Motivul principal care mi-a redeschis pasiunea pentru această ştiinţă este că îmbină foarte bine partea de teorie cu cea de probleme şi de practică.
– Cercetătorii nu se opresc niciodată din a-şi pune întrebări. Voi vă vedeţi cercetători peste ani?
Albert Romano: – Da, eu mă văd cercetător în România, acesta a fost şi unul dintre motivele pentru care ne-am străduit să ajungem la marile institute de chimie şi de fizică din ţară. Se poate face cercetare în ţară la fel de bine sau chiar mai bine decât în străinătate, dacă lucrezi la un institut bine dotat şi faci parte dintr-un grup entuziast şi profesionist.
Matteo Stan: – Este uşor să visăm cu ochii larg deschişi şi mult mai greu de pus în practică. Cred că pozitivismul este un factor prielnic în acest pas măreţ, însă ar trebui să ne gândim de mai multe ori la ce decizii luăm în privinţa viitorului. Cercetarea poate fi un domeniu bine văzut în viitorul apropiat, datorită revoluţiei industriale.
– Cât de importantă consideraţi că este astăzi recunoaşterea muncii unui cercetător?
Matteo Stan: – Cred că recunoaşterea muncii unui cercetător este foarte importantă atât pentru sine, cât şi pentru societate. Aşa cum noi, oamenii, avem idei diferite şi vedem un domeniu din foarte multe perspective, la fel şi lumea cercetătorilor este plină de controverse şi de discuţii. Probabil că, dacă fiecare idee a fiecărui cercetător ar fi susţinută până la capăt, întreaga revoluţie industrială ar face un progres major spre o nouă lume mult mai prielnică omului.
Albert Romano: – Consider că astăzi, recunoaşterea muncii unui cercetător este foarte importantă, nu mai puţin importantă decât a fost pe vremea lui Tesla, Einstein sau Faraday. Aceşti mari oameni de ştiinţă ne-au făcut viaţa de zi cu zi posibilă, deoarece munca lor a fost apreciată şi valorificată, fiind susţinuţi în proiectele ambiţioase pe care le-au urmat.
– Ce perspective consideraţi că se deschid în faţa voastră?
Albert Romano: – Ni se deschid multe perspective, sub forma colaborărilor cu universităţi din ţară, sperând să avem posibilitatea de a continua cercetarea. De asemenea, cred că rezultatul obţinut ne va fi de folos la facultate, unde s-ar putea să fim implicaţi în mai multe proiecte de cercetare.
Matteo Stan: – În privinţa cercetării, cred că putem avea multe oportunităţi în diferite domenii, deoarece este o meserie din ce în ce mai căutată şi mai potrivită în viitor.
– Cum aţi prezenta generaţia din care faceţi parte?
Matteo Stan: – Consider că fiecare generaţie îşi lasă emblema în timp, dar şi în spaţiu, contribuind atât cu paşi mici, dar şi cu paşi mari pentru a revoluţiona lumea. Generaţia din care facem parte are o altă viziune asupra viitorului, renunţând la gândirea comunistă şi având libertatea de a crea lucruri inedite. Indiferent de domeniul pe care îl alegem, încercăm să îl aprofundăm şi să menţinem ştacheta la un nivel superior.
Albert Romano: – Aş caracteriza-o ca o generaţie de oameni buni, cu multe idei deştepte, dar şi cu la fel de multe idei atipice… Nu ştiu exact unde se va ajunge, prin îmbinarea acestor idei benefice societăţii cu altele care duc la autodistrugere…
A consemnat Violeta MOŞU