Apariţia calculatorului în lumea educaţiei a impus o nouă viziune pedagogică, cea exprimată cu ajutorul sintagmei informatizarea învăţământului.
Această sintagmă include două laturi fundamentale:
1. Introducerea învăţământului de informatică în şcoală. Este vorba de pregătirea şi instruirea elevilor în vederea utilizării calculatorului, profesiunile viitorului vor face apel tot mai frecvent la această creaţie a ştiinţei şi tehnicii contemporane.
2. A doua latură se referă la utilizarea calculatorului ca mijloc de învăţământ, în procesul didactic, în actul de predare-învăţare. În acest sens calculatorul capătă o destinaţie pedagogică, introducerea lui afectează, deopotrivă activitatea de predare a profesorului şi activitatea de învăţare a elevilor. Problematica pedagogică legată de această latură este cuprinsă în formule de genul: instruire asistată de calculator (I.A.C.), cele doua aspecte, instrucţia şi învăţarea, fiind de fapt corelative, prima îl vizează cu precădere pe profesor, cea de a doua pe elev. Avantajele celor două tehnologii constau în aceea că: stimulează gândirea logică (analogică, algoritmică, euristică); mobilizează funcţiile psihomotorii, stimulează motivaţia internă a elevilor în procesul de învăţare individuală, dezvoltă creativitatea tehnică, inventivitatea elevilor, introduce un stil de muncă independentă, formează deprinderi practice utile.
Pentru amplificarea caracterului formativ al activităţii de învăţare trebuie utilizate metode predominant centrate pe cel care învaţă şi care solicită gândirea, imaginaţia, voinţa – una dintre aceste metode fiind instruirea asistată de calculator.
Dacă primele realizări în domeniul instruirii asistată de calculator se concentrau mai mult pe învăţare, prin verificarea cunoştinţelor, ulterior au început să apară softuri complexe, care încurajează construcţia activă a cunoştinţelor, asigură contexte semnificative pentru învăţare, promovează reflexia, eliberează elevul de multe activităţi de rutină şi stimulează activitatea intelectuală – toate aceste elemente modificând aria activităţilor profesorului atât cantitativ cât şi calitativ.
Softul educaţional este un produs-program special elaborat pentru a fi utilizat în activitatea de instruire şi reprezintă un mijloc de a prezenta instruirea prin intermediul calculatorului, interactiv şi dirijat. Calculatorul poate interveni direct, prin intermediul unui soft educaţional în organizarea unei situaţii de învăţare.
Eficienţa învăţării intermediate de calculator presupune corelarea a doi factori esenţiali: adoptarea unor strategii didactice adecvate şi existenţa unor programe software educaţionale de calitate.
Instruirea asistatată de calculator este acea modalitate în cadrul căreia interacţiunea dintre activitatea de predare şi cea de învăţare, dintre profesor şi elevi, este mijlocită de prezenţa calculatorului, considerat ca auxiliar tehnic, destinat să amplifice şi să optimizeze funcţiile predării.
În esenţă, calculatorul impune o strategie de interacţiune informaţională între profesor şi elevi. Şi în strategia clasică prezenţa informaţiei este indispensabilă. Prelucrarea şi stocarea informaţiei se face cu ajutorul softurilor destinate să mijlocească relaţia predare-învăţare, grupate în raport cu funcţia lor didactică (de documentare, demonstrative, de simulare, de cercetare, de evaluare, de exersare, de fixare, jocuri logice, etc.).
Valenţele pedagogice ale calculatorului sunt date, pe de o parte, de calitatea acestor softuri, iar pe de altă parte, de iscusinţa integrării lui în procesul instruirii, în derularea secvenţială a lecţiei.
Asemănător celorlalte mijloace de învăţare, calculatorul rămâne şi el un auxiliar şi mediator în cadrul relaţiei predare-învăţare. Superioritatea lui constă însă în virtuţile pe care le are în prelucrarea şi prezentarea informaţiei, în posibilităţile sale de stimulare a activităţii de învăţare a elevilor.
Câteva aspecte privind folosirea calculatorului în procesul de învăţământ sunt necesare:
1. Calculatorul se poate folosi, în general, ca auxiliar al procesului de învăţământ, la toate disciplinele şcolare care solicită tehnică de calcul sau de prezentare. Pentru cei mici, poate fi folosit în jocurile cu caracter strategic, pentru desen, citit sau scris. Astfel începe formarea deprinderilor programatice ale gândirii la copii. Aici se formează şi priceperea de a schematiza şi abstractiza, element necesar pentru studiul tuturor disciplinelor şcolare. Învăţarea cu calculatorul are un demers activ, sprijinit pe caracterul interactiv al dialogului om-maşină. Elevul învaţă singur, fără emoţii.
2. Calculatorul permite o mai bună instruire a fenomenului studiat pe baza receptării acestuia, până la înţelegerea lui deplină.
3. Calculatorul conferă tehnologiilor didactice un caracter interactiv. Pentru ca dialogul să fie cât mai plăcut, trebuie ca programele didactice să fie atractive, cu pauze, ton şi culoare, menite să-i creeze elevului o microlume în care să dorească să înveţe.
4. Calculatorul solicită un studiu aprofundat al temei şi spirit de cercetare din partea elevului.
Însuşindu-şi în faţa tastaturii o serie de cunoştinţe, elevul se formează pe linia autoeducaţiei permanente, învaţă sa înveţe.
Informatica şi calculatorul facilitează spiritul algoritmic, programatic operaţional şi organizatoric, rigoare în raţionament şi exprimare precisă, caracterul intensiv al muncii şi spiritul aplicativ.
Educaţia nu se poate reduce însă la calculator fără rolul important al profesorului.
Referitor la integrarea calculatorului în procesul didactic, trebuie să menţionăm că, de fapt, este vorba de modul în care informaţiile şi sarcinile de lucru cuprinse în soft, se articulează cu celelalte secvenţe ale instruirii şi răspund unor obiective urmărite de profesor. Mânuirea propriu-zisă a calculatorului se poate face de către profesor, fie de către elevi, în funcţie de conţinutul sarcinii de învăţare.
În concluzie, informatizarea tot mai multor domenii ale activităţii umane impune cu necesitate informatizarea procesului didactic de la cea mai fragedă vârstă, în acest fel şcoala se adaptează cerinţelor şi imperativelor dezvoltării sociale.
Prof. Ionela NICOLAU
Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu” Piatra-Neamţ
Bibliografie:
IONESCU, M., RADU, I., SALADE, D. „Dezbateri de didactică aplicată”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj – Napoca, 1997
AL. POPESCU MIHĂEŞTI ,,Probleme fundamentale ale instruirii şi educării”, Editura Fundaţiei, „România de Mâine”, Bucureşti, 1995
TRANĂ, D.M. ,,Bazele informaticii”, Editura Fundaţiei, „România de Mâine”, Bucureşti, 2004