● Interviu cu dl. Iosif COVASAN – director economic al SLLICS Neamţ
– Stimate domnule Iosif Covasan, ne aflăm în preajma unui eveniment cultural deosebit în viaţa Sindicatului din Învăţământ Neamţ. Seria nouă a revistei Apostolul aniversează 25 de ani de la apariţie, iar dvs. – în calitate de director economic – faceţi parte dintre cei care au pus piatra de temelie a acestei publicaţii. În acelaşi timp sunteţi unul din membrii de bază ai echipei care au reinventat mişcarea sindicală din învăţământ după decembrie 1989. Vă rugăm să rememoraţi puţin atmosfera acelei vremi şi să evocaţi actorii principali ai evenimentului…
– Atât reapariţia revistei Apostolul, cât şi înfiinţarea noului sindicat din învăţământ, au fost precedate de profunde analize şi discuţii deschise cu grupuri de iniţiativă. Sindicatul din Învăţământ Neamţ a fost, de fapt, primul care a fost înregistrat la Judecătorie (4 ianuarie 1990) la iniţiativa unui grup format din profesorii Radu Zaharescu, Florin Florescu, Ştefan Corneanu şi cu o modestă contribuţie din partea subsemnatului.
– Dacă reţin bine, tot la Piatra-Neamţ s-au pus bazele Federaţiei Sindicale din Învăţământ. Vă rugăm să ne reîmprospătaţi puţin memoria. Sunt lucruri importante care se uită uşor; ne place să culegem roadele, dar uităm grădinarul care a plantat livada…
– Aşa este, în luna martie 1990, a fost convocată la Piatra-Neamţ, prima Conferinţă Naţională şi, practic a avut loc constituirea Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, ajunsă cea mai mare federaţie sindicală din România.
– Să vorbim puţin şi despre Apostolul. A fost dificilă naşterea revistei? De obicei când sunt mai multe moaşe, copilul rămâne cu buricul netăiat. Aţi fost totuşi una dintre minţile lucide într-o atmosferă de entuziasm romantic…
– În ceea ce priveşte seria nouă a revistei Apostolul, au fost foarte multe dezbateri şi analize cu participarea reprezentanţilor sindicatului, Inspectoratului Şcolar, Casei Corpului Didactic şi Asociaţiei Învăţătorilor. Discuţiile au fost mai ales despre conducerea revistei, fiind propuneri de participare egală a tuturor factorilor enumeraţi, dar fără contribuţie financiară din partea acestora. Personal, am propus, şi colegii au fost de acord, ca din conducerea revistei să facă parte mai ales cei care o susţin financiar (Sindicatul din Învăţământ).
– Din echipa iniţială de salahori din redacţie aţi rămas pe baricade doar dvs. – directorul economic, redactorul-şef – Mircea Zaharia şi tehnoredactorul – Dorian Radu. Aţi fost în acelaşi timp vreo 30 de ani Preşedintele Comisiei de Cenzori a Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ din România. Cum se explică această longevitate?
– Mă bucur acum că am reuşit să menţinem revista de 25 de ani, dar am şi convingerea că va fi o apariţie pentru mulţi ani de aici înainte, iar redactorul – şef, dl. Mircia Zaharia şi conducerea Sindicatului, vor menţine ştacheta cât mai sus. În acelaşi timp este adevărat că din anul 1990 până în 2022 am îndeplinit sarcina de Preşedinte al Comisiei de Cenzori a Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, fiind reales la fiecare Conferinţă Naţională. La Conferinţa din noiembrie 2022 nu am vrut să mai candidez, considerând că ceea ce este prea mult, nu este bun, şi că trebuie să vină şi alte valori tinere, mai ales că munca pe care am făcut-o a fost neremunerată.
– Ştiu că viaţa v-a obligat să fiţi la curent cu toată legislaţia de ultimă oră, ba chiar şi cu cea europeană. Cum a fost munca la proiectul privind „Promovarea egalităţii de şanse şi de gen…”, cu parteneri din ţară, dar şi din Spania şi Italia?
– De acel proiect european, cu participarea mai multor parteneri, îmi amintesc cu plăcere, dar şi cu durere, eu fiind coordonator financiar al proiectului; în afara necesităţii studierii cu atenţie a legislaţiei, trebuie să remarc faptul că am avut parteneri neobişnuiţi, şi au fost foarte multe documente de completat, fiind obligaţi la un moment, să găsim un alt partener extern în locul unuia care s-a retras.
Important însă a fost faptul că după mai mult de trei ani în care s-au organizat foarte multe activităţi, am reuşit să-l ducem la bun sfârşit, şi, la bilanţul organizat la final de către POSDRU am fost felicitaţi pentru felul în care am lucrat.
– Care credeţi că ar trebui să fie calităţile obligatorii ale unui lider sindical? Puteţi încerca un portret robot? Ce face un director economic când viziunea sa asupra viitorului nu coincide cu cea a şefilor care decid acest viitor?
– Un lider sindical trebuie să aibă multe calităţi, pentru că lucrează cu oamenii. Cred că, în afara unei bune pregătiri profesionale şi manageriale, o calitate importantă este munca în echipă, fără de care nu se pot obţine rezultate notabile. Un director economic trebuie să fie un bun profesionist, dar să aibă o viziune clară asupra prezentului şi viitorului instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea. Viziunea lui despre viitor trebuie să fie aceeaşi ca a şefilor, dacă aceştia respectă legislaţia în general şi cea financiară în special.
– În afară de respectarea legilor contabilităţii, a ordinilor şi instrucţiunilor ministerului finanţelor, care ar fi regulile de bază (secretele?) ale profesiei dvs?
– Regulile de bază (secretele) profesiei sunt pregătirea permanentă, informarea cu tot ce este nou în domeniul financiar – contabil dar şi în domeniul activităţii generale a instituţiei în care munceşte, să fie corect, cinstit, curajos în evidenţierea unor neajunsuri care pot apărea în munca proprie, dar şi a echipei.
– Desigur, un interviu nu poate dezvălui niciodată un portret real al interlocutorului. Ce întrebare am ratat să vă pun?
– Se pot spune foarte multe lucruri despre acest domeniu dar, deocamdată, mă opresc aici.
A consemnat Gianina BURUIANĂ