• Interviu cu domnul Ionuţ-Liviu Ciocoiu, Inspector Şcolar General al ISJ Neamţ
– Domnule Ionuţ-Liviu Ciocoiu, iată se împlinesc patru luni de când ocupaţi funcţia de Inspector Şcolar General al ISJ Neamţ. Care ar fi concluziile acestei perioade?
– A fost o perioadă relativ scurtă, dar pe care eu am perceput-o ca fiind foarte intensă. Mi se pare că a trecut un an de zile, dar iată că au fost doar patru luni!
O primă concluzie este că în Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ există un volum foarte mare de muncă, deşi din afară pare că şi numărul angajaţilor este foarte mare. Însă, raportat la cantitatea de muncă, nu este aşa.
Pe de altă parte, există loc de a îmbunătăţi sistemul de lucru şi rezultatele, în toate privinţele, atât în ceea ce priveşte examenele naţionale, dar şi în ceea ce priveşte relaţia cu şcolile, cu directorii, profesorii şi cu toţi angajaţii. Nu este un lucru uşor, ţinând cont de faptul că în sistemul de învăţământ nemţean există peste 5.000 de cadre didactice, iar numărul total al angajaţilor depăşeşte 7.000.
– Aţi venit în instituţia pe care o reprezentaţi cu o atitudine foarte pacifistă. Este o opţiune de management sau este modul dvs. de a vedea viaţa?
– Aş spune că ambele afirmaţii sunt adevărate. Deşi sunt o zodie de foc – berbec – stilul meu de management a fost dintotdeauna unul participativ şi democratic. Asta nu înseamnă că nu am ştiut să fiu şi ferm sau autoritar dacă a fost nevoie. Şi acelaşi lucru se regăseşte şi în stilul meu de viaţă. Consider că în orice activitate rezultatele pozitive şi eficienţa muncii apar atunci când este o atmosferă bună de lucru. Am aplicat acest mod de lucru întotdeauna, indiferent unde am lucrat, în funcţie de conducere sau ca profesor. Credinţa mea este că o oră de clasă poate avea succes şi poate fi productivă dacă toată lumea este relaxată, dar concentrată. Consider că am reuşit să imprim spiritul meu de management şi în ISJ Neamţ şi chiar şi în relaţia cu şcolile din judeţ. Şi cred că deja se văd rezultate în Inspectorat, atât în ceea ce priveşte relaţia mea de colaborare cu colegii inspectori, dar şi în relaţiile dintre dumnealor.
– Cred că unul din rolurile principale ale ISJ Neamţ este să aibă o legătură mai strânsă cu şcolile din judeţ. Aveţi cumva idei de măsuri pentru realizarea acestui deziderat?
– Idei am multe. Dar, după cum aţi observat, de când sunt Inspector General nu am fost un împătimit al expunerii publice, nici măcar în ceea ce priveşte reţelele de socializare. Viaţa mi-a dovedit că cel mai bine este să iei deciziile după ce te consulţi cu ceilalţi colegi legat de ideile proprii, cu oamenii care se pricep, care se ocupă de domeniile respective. Şi asta din două motive: îmi place să ascult şi părerile altora pentru a lua o decizie calculată şi gândită şi apoi, cred cu tărie în competenţa colegilor mei, care se pricep mult mai bine decât mine în domeniile de care sunt responsabili. Rolul meu nu este să cunosc în detaliu toată activitatea din inspectorat, ci să luăm deciziile cele mai bune la nivel de instituţie. În ceea ce priveşte relaţia cu şcolile, spun că am venit cu un stil aparte, în sensul că am adus linişte, mai ales pe grupurile de comunicare – eu nu am trimis mesaje zilnic, ci doar atunci când era nevoie. În al doilea rând, chiar de la şedinţa destinată colegilor directori am transmis că doresc ca şcolile să aibă putere de decizie cât mai mare. Acestea au personalitate juridică, au un director sau doi, un consiliu de administraţie şi cunosc cel mai bine realitatea de acolo. La nivel legislativ chiar au această putere. Rolul ISJ este de monitorizare, control şi îndrumare şi nu de a se implica nemijlocit în deciziile şcolilor. Tot în relaţia cu şcolile am transmis un mesaj care uşor-uşor începe să dea roade, legat de relaţia elev-profesor-părinţi sau şcoală-elev-părinţi. Vorbesc de situaţia când există o nemulţumire, caz în care aceasta trebuie adresată mai întâi cadrului didactic, apoi dirigintelui, conducerii şcolii şi doar în cazul în care nu există rezolvare se poate ajunge şi la noi. În concluzie, spun că în relaţia cu şcolile se simte o îmbunătăţire din mai multe puncte de vedere, dar să nu uităm că au trecut doar patru luni, pe care eu le consider o perioadă de tranziţie, de acomodare, în care am încercat să mă fac înţeles ca stil de conducere şi viziune. În perioada următoare se vor releva mai multe aspecte legate de ideile mele şi modul în care văd dezvoltarea sistemului educaţional din Neamţ. Deocamdată, încă sunt la stadiul de analiză.
– În viziunea dvs., ce lipseşte învăţământului românesc pentru a fi mai performant?
– Părerea personală este că sistemul de învăţământ românesc este performant într-o oarecare măsură, şi când spun aceasta îl compar cu altele din vestul Europei sau chiar de peste ocean. Lucrurile nu sunt perfecte nicăieri, totuşi organizarea sistemului nostru de învăţământ este bună, imprimată chiar de pe vremea lui Spiru Haret. Nu întâmplător, dacă stăm să ne uităm, an de an, zeci de mii de absolvenţi devin studenţi în universităţile din străinătate. Apoi, există foarte mulţi foşti elevi de-ai noştri care au succes în companiile private din Occident. Deci, privind lucrurile aşa, suntem performanţi. Totuşi, schimbările acestea succesive din ultimii 30 de ani – cred că au fost peste 30 de miniştri ai învăţământului şi fiecare a vrut să-şi impună propria reformă – ne-au derutat şi ne-au privat de o strategie şi o planificare bine puse la punct, astfel încât reformele să aducă şi rezultate. Au avut loc multe schimbări în bine pentru că şi societatea românească s-a transformat, dar cred că deciziile trebuie luate după o gândire mult mai temeinică.
– V-am văzut prezent la o multitudine de evenimente şi se vede că iubiţi elevii şi apreciaţi dascălii. Ce părere aveţi despre statutul social al profesorului în ziua de astăzi?
– E complicat de răspuns la această întrebare. Eu cred că totuşi cadrele didactice au un statut onorabil în ziua de azi. Deşi se vorbeşte foarte mult despre puterea pe care au primit-o elevii şi părinţii, în continuare eu observ din partea multor elevi şi părinţi un respect deosebit faţă de profesori. Găsesc statutul cadrului didactic un pic perimat poate şi tocmai din cauza noastră, a profesorilor. Pentru că trebuie să avem o ţinută în spaţiul public, o demnitate în ceea ce priveşte atribuţiile şi deciziile luate. Dacă eşti ferm pe poziţie atunci când trebuie să acorzi o notă mică şi faci asta indiferent de numele elevului, cred că tocmai acest fapt îţi îmbunătăţeşte imaginea în ochii tuturor şi îţi păstrează prestigiul. Din păcate, în ziua de azi profesia noastră nu mai este atât de atractivă pentru că tinerii se orientează spre zone unde câştigurile vin mult mai rapid, pentru că niciodată din profesorat n-o să devii un om bogat. Până la urmă este o chestiune de vocaţie, de dorinţă şi răbdare de a-ţi dobândi o recunoaştere publică. Să nu uităm că de la debutul în carieră până la obţinerea gradului didactic I durează cel puţin 10 ani, iar răbdarea este o problemă în zilele noastre, mai ales în rândul tinerilor.
– V-aş ruga să conturaţi locul sindicatului în relaţia cu ISJ Neamţ, aşa cum l-aţi perceput dvs. până acum. Credeţi că se impun modificări în această relaţie?
– Modificări nu cred că se impun, pentru că, din momentul în care am ajuns în inspectorat, am avut un contact direct, corect şi nemijlocit cu reprezentanţii sindicatului la nivel judeţean. Relaţia pe care am construit-o este una pozitivă şi chiar de transparenţă, în sensul de a comunica şi a ne consulta în anumite situaţii care pot apărea, spre exemplu în urma unei legi emise sau cum s-a întâmplat recent la concursul de obţinere a gradaţiilor de merit. Există şi comisia paritară ca instrument de colaborare, iar ca mod de lucru pot spune că noi am fost întotdeauna deschişi la propunerile sindicatului, pentru că îl considerăm un element important în îmbunătăţirea calităţii sistemului de învăţământ. Reprezentând interesele cadrelor didactice, sindicatul ne ajută cu multe feedbackuri primite de la membrii săi, iar dacă este vorba de anumite doleanţe, ne străduim să le rezolvăm.
– Care consideraţi că vor fi cele mai mari provocări pentru inspectoratul şcolar în perioada ce urmează?
– Provocările sunt legate de incertitudinea în ceea ce priveşte viitorul. Noua Lege a învăţământului preuniversitar prevede o reorganizare a inspectoratelor şcolare judeţene. Deocamdată nu ştim ce va fi. Eu unul, câtă vreme sunt în această funcţie, nici nu mă gândesc la reorganizare, mă gândesc la inspectorat ca la o instituţie pe termen lung şi, oricum, chiar şi în cazul unei reorganizări, vor fi redistribuite funcţiile pe cele două instituţii care vor apărea.
O altă provocare este legată de creşterea calităţii sistemului de învăţământ în toate laturile acestuia şi mai ales în cazul infrastructurii, unde trebuie să avem o colaborare foarte bună cu autorităţile locale. Apoi, este vorba de îmbunătăţirea rezultatelor pe care le obţin elevii noştri la examenele naţionale şi atenţia pe care trebuie s-o acordăm şcolilor din mediu rural, unde rezultatele nu sunt cele care ar fi de dorit. Este foarte limpede că aceste rezultate bune nu vor veni peste noapte, este nevoie de timp şi trebuie să ne implicăm cu toţii – colegii inspectori din ISJ, colegii directori şi tot personalul din sistemul educaţional nemţean.
– Aveţi un mesaj de final de interviu?
– Colegilor care au intrat în vacanţă le doresc concediu plăcut şi tuturor le adresez urări de sănătate, să aibă încredere că viitorul sună bine şi, conform felului meu de a fi, sunt convins că lucrurile se vor îmbunătăţi nu numai în învăţământ, ci şi în întreaga societate românească. Depinde de noi.
A consemnat Gianina BURUIANĂ