Ne întrebăm din ce în ce mai des, ce se întâmplă cu tinerii noştri, ce-i îndeamnă să se retragă într-o lume virtuală, să socializeze tot mai puţin sau tot mai altfel decât o făceam noi, la aceeaşi vârstă? Oare nu am scăpat, de sub control, noi – maturii „boom-ul informaţional” şi viteza schimbării? Oare nu cumva tot noi, îi lăsăm pe unii neaveniţi cocoţaţi pe scaunele legiuitorilor, ale decidenţilor pe probleme ce ţin de calitatea vieţii noastre? Cred că parte din întrebările puse sunt retorice aşa că… să căutăm ceva soluţii!
Pentru a ne readuce tinerii în lumea reală, în lumea noastră trebuie să reînvăţăm să trăim alături cu ei, prin joc, prin învăţare continuă şi prin readucerea naturii în viaţa noastră.
O posibilă soluţie (nu unica!) şi un posibil început ar fi Educaţia outdoor.
Educaţia outdoor este un concept relativ nou în contextul educativ românesc, însă ea începe din ce în ce mai mult să capteze interesul actorilor educaţionali din sistemul de învăţământ formal. Există numeroase accepţiuni pentru termenul de educaţie outdoor, însă pentru a da o definiţie simplă, putem spune că această formă de educaţie se bazează pe învăţarea în aer liber (trebuie să-i scoatem din betoane, din lumea virtuală oferită de calculatoare, de telefoanele mobile performante, de tablete, de…).
Termenul de educaţie outdoor, poate include educaţia pentru mediu, activităţi recreative, programe de dezvoltare personală şi socială, drumeţii, aventură etc.
Realizând o sinteză a activităţilor de formare la care am participat fie în calitate de cursant, fie ca lector/formator, am valorizat caracteristicile cheie ale educaţiei outdoor:
– Educaţia outdoor oferă posibilitatea contactului direct cu natura – protecţia mediului reprezintă un subiect de interes mondial, urbanizarea masiva a produs un efect nociv asupra mediului şi prin faptul că oamenii nu conştientizează impactul pe care acţiunile lor non-ecologice le au asupra mediului – educaţia outdoor se desprinde ca o modalitate extrem de benefică pentru schimbarea atitudinilor şi comportamentelor faţă de mediu;
– Educaţia outdoor reprezintă o puternică sursă de experienţe de învăţare – un mediu relaxant, liber, fără constrângerile pe care le impun „cei patru pereţi ai unei săli de clasă” poate oferi elevilor nenumărate provocări, astfel că procesul de educare devine puternic, stimulează inspiraţie şi poate să schimbe comportamente antisociale, să creeze o relaţie puternică între oameni, bazată pe sprijin reciproc;
– Educaţia outdoor facilitează procesul de învăţare al elevilor care întâmpină dificultăţi în acest sens – cum spuneam mai sus, educaţia outdoor oferă un climat diferit de învăţare ce permite elevilor să devină mai motivaţi, cu mult mai capabili;
– Dezvoltare personală atât a celor care o aplică, cât mai ales a elevilor;
– Dezvoltarea spiritului de echipă – conexiunea între elevi, elevi-profesori duce la creşterea gradului de participare activă, creşterea cetăţeniei active în rândul ambelor categorii;
– Educaţia outdoor oferă nenumărate beneficii fizice, emoţionale, mentale ce asigură bunăstarea societăţii.
Obiectivele generale ale educaţiei outdoor sunt:
* Dezvoltarea abilităţilor socio-personale: îmbunătăţirea muncii în echipă, îmbunătăţirea relaţiilor sociale, dezvoltarea competenţelor de conducere etc.;
* Dezvoltarea abilităţilor de management: organizare, coordonare, evaluare;
* Oferirea unui cadru stimulativ de învăţare;
* Oferirea posibilităţii creării unui mediu relaxant şi motivant în funcţie de problema identificată – permiţând escaladarea unor nivele înalte de imaginaţie în vederea obţinerii rezultatelor propuse.
Un aspect important al educaţiei outdoor este acela că poate contribui la creşterea nivelului de bunăstare al indivizilor; pe lângă nevoile de bază ale unei persoane, există şi o serie de nevoi la care educaţia outdoor poate răspunde şi anume: nevoia de a fi respectat, inclus social, de a fi activ şi responsabil, nevoia de a te simţi în siguranţă.
Activităţile pe care le-am trăit alături de colegii de la şcolile gimnaziale: Drăgăneşti, Girov, Ţibucani, „Dumitru Almaş” Negreşti, Bodeşti, Borleşti mi-au întărit un sentiment de bucurie: încă mai sunt resurse şi soluţii la diminuarea derapajului în care i-am scăpat pe tinerii noştri şi germenele vital se regăseşte în colectivele vii (ca interacţiune socială, ca afect împărtăşit) ale cadrelor didactice, în activităţile extracurriculare organizate de aceste colective cu şi pentru beneficiarii direcţi (elevii) şi secundari (părinţii, membrii comunităţii locale etc.)
Procesul de învăţare a modului de abordare al acestui tip de educaţie este unul anevoios, deoarece acest proces deosebit de complex necesită timp pentru a putea fi implementat cu succes şi pentru a putea da rezultatele pe care le dorim. Culmea, necesită timp pentru a ne regăsi „Calea” pierdută a comuniunii omului cu natura, cu atât mai mult a românului!
Mulţumesc pe această cale colegilor ce au demonstrat că ne putem încrede în „ziua de mâine” ce poate fi mai generoasă şi pentru tinerii noştri!
Niculina NIŢĂ – profesor metodist la CCD Neamţ