Şcoala şi muzeele

Scoala si muzeele 1   Încep prin a mulţumi Casei Corpului Didactic Neamţ, care, prin profesorii ei metodişti ne-au inclus într-un parteneriat educaţional menit să identifice modalităţi de valorizare şi promovare a muzeelor şcolare, şcoala noastră având un exemplu de bune practici: suntem iniţiatorii unui proiect prin care am amenajat, cu sprijinul autorităţilor locale, un muzeu şcolar intitulat „Casa bunicilor”. Ne puteţi vedea şi în spaţiul virtual: http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k= 1862&imgord=2&-%E2%80%9ECASA-BUNICILOR%E2%80%9D-PALANCA-Bacau, fiind unii dintre cei ce am inclus „Noaptea muzeelor” şi pentru muzeul nostru care s-a bucurat de mulţi vizitatori.

Mouseion, templul muzelor, era pentru greci un loc de discuţii filosofice şi de contemplare, un loc unde te puteai întâlni cu muzele, unde găseai inspiraţie. În zilele noastre termenul are sensul de clădire care adăposteşte obiecte culturale la care are acces publicul. Este un loc al liniştii care încurajează contemplarea şi, totodată, a păstrat sensul iniţial pentru că este şi acum un loc care inspiră. O să argumentez de ce muzeele reprezintă un loc preţios pentru activitatea didactică unde pot fi dezvoltate competenţe cheie dorite pentru oamenii secolului XXI.

Există percepţia că muzeele, ca şi bibliotecile de altfel, sunt locuri plictisitoare, cu costuri mari de întreţinere unde îşi au locul doar tocilarii sau savanţii ciudaţi. Copiii noştri sunt asaltaţi de o multitudine de imagini realizate de profesionişti pentru a le atrage atenţia şi a o păstra. Cum mai pot ei să discearnă între ceea ce le este folositor şi ce nu? Şcoala are datoria să evidenţieze autenticul, profunzimea, valoarea, frumosul, iar acestea sunt conţinute în obiectele de muzeu sau în filele cărţilor.

La prima vedere putem pune un semn de sinonimie între noţiunea de muzeu şi cea de conservă. Amândouă sunt incinte în care se păstrează cât mai bine conţinutul protejându-l de factorii fizici şi de trecerea timpului. Toată lumea trebuie să admită că nu este prea interesant. Asumându-şi doar rolul de păstrătoare, multe muzee cu obiecte extraordinare nu au parte de ceea ce este esenţial – vizitatorii. Ele trebuie să demonstreze însă că pot fi interesante din punct de vedere didactic, că pot avea un important rol pedagogic, pe care şcoala îl poate fructifica extrem de uşor. Dacă doreşte şi este capabilă de aceasta.

Studierea obiectelor de artă îmbunătăţeşte simţul de observaţie, capacitatea de analiză, comunicarea scurtă şi la obiect. Nu prea există domenii în care nu este nevoie de observarea a ceea ce este evident la fel de bine ca şi a ceea ce nu este atât de evident. Ne dorim ca doctorii noştri să observe toate simptomele, chiar şi cele mai puţin evidente când pun un diagnostic, ca profesorii să observe din timp problemele copiilor noştri, ca poliţiştii să observe toate evidenţele pentru a găsi adevăraţii infractori… Şi exemplele pot continua. Capacitatea de analiză pe de altă parte pune în ordine ceea ce a fost observat şi încercă să explice ceea ce nu se potriveşte sau nu pare să se potrivească. Comunicarea precisă, inteligibilă, exactă, la obiect a analizei bazată pe observaţiile făcute este una dintre competenţele esenţiale pe care dorim să le dobândească elevii. Toate acestea se pot exersa folosind obiecte de muzeu. Să observi ce este esenţial într-o operă de artă, să analizezi mesajul autorului şi să comunici rezultatul într-un cadru sigur este exerciţiul pe care ni-l oferă muzeele.

Unul dintre principiile învăţării spune că învăţarea trebuie să aibă legătură cu realitatea. Muzeele păstrează în colecţiile lor bucăţi de realitate, le descriu şi le clasifică. Şcoala poate găsi astfel resurse primare valoroase pentru predare. În plus este incitant, iese din rutina clasei, relaxează şi eliberează capacităţile creatoare ale copiilor. Studierea obiectelor de muzeu permite deschiderea spre exprimarea liberă a părerilor proprii.

Astfel, obiectele de muzeu pot servi drept lecţie în sine, dar pot fi folosite ca document sau ilustraţie pentru a introduce o idee sau o noţiune, pentru a stimula reflecţia personală, pentru a crea o atitudine sau o stare de spirit şi … în multe alte feluri.

 

Profesor documentarist Carmen BIRO

Şcoala Gimnazială Palanca, judeţul Bacău