• Interviu cu dl Ionel Hociung – preşedinte al Sindicatului din Învăţământ Neamţ
– Domnule Ionel Hociung, iată că a debutat vacanţa şi oamenii şcolii ar trebui să se afle într-o perioadă caracterizată prin tihnă şi relaxare. Credeţi că ultimele evenimente petrecute pe eşichierul politic şi social ne ajută să avem un concediu liniştit?
– Categoric nu, pentru că trăim vremuri deosebit de grele pentru sistemul de învăţământ preuniversitar, vremuri în care deciziile se iau împotriva şcolii româneşti, cu tot ceea ce înseamnă aceasta: copii, părinţi, personal angajat. Nu mai spun că aceste decizii se iau fără consultarea partenerului social, lucru prezent până la cele mai înalte funcţii din Guvern.
Prin asumarea răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului, în data de 7 iulie 2025, pe pachetul legislativ de austeritate, se pare că sistemul preuniversitar de învăţământ intră într-o nouă etapă, aceea a autodistrugerii sale. După eforturi de ani şi ani de zile în care sindicatele au încercat, şi pe alocuri au reuşit determinarea factorului politic pentru crearea unor condiţii de învăţare mai bune pentru elevi – limitarea la un prag decent a numărului de elevi din clase, o salarizare decentă a lucrătorilor din sistem – iată că acum, toate aceste realizări sunt ameninţate. Dar lucrurile nu se limitează doar la atât. Este pentru prima oară, după lung timp, când, în pofida asigurărilor viclene transmise de ministrul David, se vor înregistra disponibilizări de cadre didactice, de personal auxiliar şi chiar administrativ. Asta, în condiţiile în care şcoala românească suferă de un deficit cronic de personal calificat.
– Se vorbeşte foarte mult despre faptul că profesorii nu vor să-şi asume două ore în plus la norma didactică, ca şi cum s-ar feri de acest efort suplimentar. Ce ascunde de fapt această prevedere?
– Vorbind la început despre majorarea normei didactice cu două ore, aceasta aduce cu sine disponibilizarea a aproximativ 14.500 de cadre didactice. Argumentul pus pe tapet de guvernanţi, că la nivel naţional există peste 30.000 de posturi disponibile la plata cu ora şi că prin aceste norme se vor rezolva restrângerile de activitate, este pur matematic, fără a lua în calcul specificul şi diversitatea multiplelor situaţii cu care ne confruntăm. Ce vom face, spre exemplu, în cadrul disciplinelor de învăţământ unde există un excedent de cadre didactice, precum limba română, sau în situaţia opusă, acolo unde există un deficit, precum la fizică sau matematică. Nu putem completa catedra profesorului de limba română cu ore de fizică. Ce facem cu situaţii întâlnite mai ales în mediul rural, unde un profesor îşi constituia la limita limitelor o catedră cu 16 ore, având acest drept dacă a obţinut gradul I şi are peste 25 de ani vechime. Ce facem cu cadrele didactice care au constituită catedra în trei, patru sau chiar cinci unităţi şcolare? Nu vor fi suficiente zile în săptămână pentru a merge şi la o a şasea şcoală.
– Şi totuşi să aducem în discuţie faptul că există un calendar al mobilităţii personalului didactic, şi dacă aruncăm o privire pe acesta observăm că primele acţiuni au început încă din ianuarie.
– Este mai mult decât revoltător faptul că ne aflăm aproape de finalul calendarului mobilităţii personalului didactic, iar acesta a reuşit mai mult sau mai puţin să-şi rezolve unele situaţii de restrângeri de activitate, de completare a catedrelor, de detaşare şi altele. Acum, tot acest proces este compromis. Nu ştiu cum va rămâne cu documentele emise în aceste etape. Vor fi anulate? Ce soluţii se vor găsi?
– Aţi evocat situaţii foarte problematice pentru dascăli şi nu numai, pentru tot personalul din învăţământ. Le-aţi semnalat forului nostru tutelar?
– Toate aceste aspecte au fost discutate la minister, dar nimeni de acolo nu a vrut să înţeleagă drama prin care vor trece mulţi colegi din sistem. Statul are un singur obiectiv: reducerea de cheltuieli… altceva nu există. Şi acum îmi aduc aminte de acea minciună odioasă, promovată pe toate canalele, despre cum va face ministerul un fel de catedră flexibilă pentru situaţiile limită. Aţi mai auzit ceva? Aţi văzut vreo reglementare în acest sens? Nu.
– Să trecem acum la alt punct nevralgic, care afectează substanţial şi elevii…
– Legat de majorarea numărului de elevi la clasă, constituirea formaţiunilor de studiu şi comasarea unor unităţi de învăţământ, la o primă vedere am fi tentaţi să spunem că unde merge mia merge şi suta, şi ce ar mai conta doi elevi în plus într-o clasă. Dar noi, ca societate, ar trebui să progresăm, nu să ne întoarcem la acele timpuri când în clase se aflau câte 40 de elevi. Mă întreb care este eficienţa unui act educaţional în care un cadru didactic are o clasă cu un efectiv fluviu, comparativ cu o clasă cu un număr rezonabil de elevi, unde profesorul se poate apleca chiar spre individualizarea învăţării. Nu mai vorbesc despre ceea ce înseamnă securitatea grupului şi responsabilitatea asupra sănătăţii şi integrităţii fizice a acestuia. Nu interesează pe nimeni aceste aspecte.
Un lucru extrem de discret, strecurat cu multă şiretenie de „luminile călăuzitoare” din cadrul Ministerului Educaţiei, îl reprezintă constituirea formaţiunilor de studiu, în care, de acum înainte, numărul de elevi trebuie să depăşească cifra medie stabilită prin lege şi nu pe cea minimă, cum era până acum. Tot în acest tablou avem şi prevederea că se poate constitui pe un nivel cel mult o formaţiune de studiu în care numărul de elevi să se situeze sub cel mediu. Aceste dispoziţii conduc direct, în cadrul unităţilor şcolare din mediul rural, cu efective mai mici la clase, spre comasarea claselor şi spre organizarea acestora în regim simultan. Chiar şi la clasa a VIII-a. Comasarea a 700 sau 800 de unităţi de învăţământ, aşa cum se vehiculează, va lăsa pe drumuri şi mulţi colegi din sfera auxiliarului, adică bibliotecari, contabili, administratori etc.
– Şi la plata cu ora, înţeleg că s-a scornit un truc.
– În legătură cu plata cu ora, se va înregistra o diminuare a cuantumului valorii acesteia cu aproape 60%. Aceasta datorită renunţării la raportarea oră pe oră, adică la 18 ore pe săptămână sau 20 – conform noilor reglementări –, ci la 40 de ore, adică atât cât reprezintă timpul de lucru pe săptămână. Probabil că din această cauză mulţi colegi vor renunţa şi la aceste ore; problema în această situaţie este legată de ce se va întâmpla în cadrul disciplinelor cu deficit de cadre didactice. Cine va acoperi aceste ore?
– Nici directorii şi nici inspectorii şcolari nu sunt scutiţi de tăvălugul schimbărilor?
– S-au modificat şi degrevările pentru directori şi inspectori, care începând cu anul şcolar viitor vor avea obligaţia de predare pentru 50% din catedră. Prin revenirea lor cu o pondere mult mai mare decât în trecut, se va genera încă un motiv de disponibilizare sau restrângere de activitate, pentru colegii care le suplineau aceste ore. Deci, consecinţele sunt multiple.
– Cum aţi încercat să contracaraţi aceste măsuri atât de dezavantajoase pentru personalul din învăţământ?
– V-am prezentat in extenso, pe ce şi-a asumat răspunderea Guvernul României în faţa Parlamentului în data de 7 iulie 2025, în legătură cu învăţământul preuniversitar românesc. Vor veni deci vremuri urâte în care învăţământul va avea de suferit. Trist este însă, că pe lângă celelalte măsuri economice care afectează calitatea vieţii, slujbaşii din şcoli vor fi afectaţi şi de diminuări ale veniturilor şi disponibilizări.
Văzând tot ceea ce ni se pregăteşte, încă din stadiul de discuţii de podcast, sindicatele au reacţionat, prima dată printr-un protest în interiorul şcolilor, pe data de 18 iunie, când împreună cu colegii noştri, prin purtarea unui ecuson, ne-am arătat indignarea şi nemulţumirea pentru adoptarea unui asemenea proiect. Mai apoi, în data de 7 iulie, la îndemnul celor două mari federaţii sindicale reprezentative din învăţământul românesc, s-a organizat o mare pichetare a Parlamentului, la care SLLICS Neamţ a participat cu un număr de 50 de persoane, atunci când Guvernul Bolojan – acest Goliat care profită de puterea sa – şi-a asumat răspunderea pe pachetul legislativ. Răul deja a fost făcut în mare parte cu complicitatea unor indivizi din Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Am avertizat şi atenţionăm în continuare că toate aceste măsuri vor bulversa sistemul de învăţământ. Dacă nu se vor găsi soluţii pentru ca totul să funcţioneze fără sincope, este posibil ca pe data de 8 septembrie şcoala să înceapă în stradă, cu mari proteste. Poate şi părinţii ar trebui să fie puţin receptivi la noile schimbări care le vor afecta copiii.
Noi dorim să îi asigurăm pe toţi membrii noştri de sindicat că, în pofida momentelor dificile prin care preconizăm că vom trece, organizaţiile de sindicat îşi vor face datoria cu bună credinţă, apărând şi promovând interesele profesionale, sociale şi economice ale membrilor săi.
A consemnat Gianina BURUIANĂ