Adâncă plecăciune Seniorilor de Ziua Mondială a Educaţiei

Ca oameni care trudim pentru făurirea destinelor copiilor, de la cei foarte mici până la cei care ies de pe băncile facultăţii, ne-am obişnuit ca ziua de 5 octombrie să ne fie dedicată, sub denumirea de Ziua Mondială a Educaţiei.

În judeţul Neamţ, această zi este sărbătorită de un număr bun de ani la iniţiativa şi sub directa organizare a Sindicatului Liber al Lucrătorilor din Învăţământ şi Cercetare Ştiinţifică (SLLICS). De această dată evenimentul a fost pus la punct în exclusivitate de către Sindicat, reprezentat de dl Ionel Hociung în calitate de preşedinte, care, în maniera politicoasă ce îl caracterizează, a făcut şi oficiile de gazdă. Alături de dumnealui, au asigurat bunul mers al întâlnirii: dl Gabriel Ploscă – preşedinte de onoare al SLLICS Neamţ, dna Gabriela Grigore – secretar general al SLLICS Neamţ şi dl Iosif Covasan – director economic al aceleiaşi instituţii.

Deşi ne referim la o celebrare a educatorului în sensul cel mai larg, a intrat în tradiţie pentru sindicatul nostru ca 5 octombrie să fie şi „Sărbătoarea Seniorilor”, prin care să se aducă un omagiu celor care tocmai s-au retras din viaţa activă. Aşa se face că în ziua despre care facem vorbire, Sala de Conferinţe a „Grand Hotel Ceahlău” a devenit neîncăpătoare datorită invitaţilor din domeniul educaţiei, fie ei seniori sau nu, care au răspuns chemării de a petrece câteva ore împreună, pentru a se revedea, a se bucura, a împărtăşi impresii şi sentimente, a-şi face urări pentru viitor.

Sub semnul unei puternice emoţii, manifestarea a început prin intonarea imnului de stat al României.

Primul vorbitor, care a imprimat din start o atmosferă optimistă întâlnirii, a fost, aşa cum era şi firesc, dl Ionel Hociung: Văd în sală oameni dragi, oameni care şi-au pus amprenta asupra devenirii multora dintre noi, şi cărora le port un respect deosebit. Ziua Mondială a Educaţiei, cunoscută şi ca Ziua Internaţională a Educatorului, are ca scop sensibilizarea oamenilor cu privire la importanţa rolului jucat de profesorii din întreaga lume. Aceştia îşi dedică viaţa pentru a avea un impact pozitiv asupra modului în care copiii învaţă, cresc şi se transformă în adulţi. Responsabilitatea de a educa generaţiile viitoare nu este deloc uşoară. De aceea consider că Ziua Mondială a Educaţiei este o ocazie excelentă pentru a arăta recunoştinţă acestor oameni dedicaţi şi foarte importanţi din vieţile noastre. Chiar dacă în cazul situaţiei materiale au avut loc îmbunătăţiri, pedagogii români au nevoie ca statutul lor să fie unul respectat de întreaga societate. Sunt necesare o serie de acte normative prin care să fie protejaţi în mediul şcolar şi nu numai. Şi mai trebuie ca cei de la catedră să fie preţuiţi de toţi factorii implicaţi în educarea tinerei generaţii. Şcoala românească trebuie să genereze o voce comună a dascălilor, a părinţilor şi a elevilor, astfel încât societatea noastră să-şi cons­truiască un viitor frumos. De aceea le spun „La mulţi ani!” tuturor celor care cu răbdare şi devotament, cu pasiune, înţelegere şi profesionalism sunt lumini ce îndrumă spre cunoaştere minţile şi sufletele copiilor noştri.

Publicul a fost adânc mişcat şi de discursul rostit de dl Gabriel Ploscă, preşedinte de onoare al SLLICS Neamţ şi iniţiator al proiectului „Colegiul Seniorilor”, care a declarat la debut că înţelege mai bine seniorii, deoarece şi domnia sa a intrat, de curând, în această categorie. Ne-am gândit că tocmai în această zi trebuie să-i sărbătorim pe cei care-şi încheie cariera profesională ca semn de preţuire şi recunoştinţă pentru toţi anii aceştia dedicaţi educaţiei, copilului, şcolii. Mulţumesc Biroului Operativ al Sindicatului din Învăţământ Neamţ care a aprobat acest proiect şi mai mult, a aprobat şi iniţiativa de constituire a Colegiului Seniorilor, care are rol consultativ pe lângă Biroul Operativ al Sindicatului, şi care urmează să coordoneze activităţile seniorilor şi să vină în sprijinul sindicatului nemţean. Spun cuvântul „senior” dar nu trebuie să ne sperie nici termenul de „pensionar”. Noi avem rolul nostru, încă este nevoie de noi, avem rostul nostru. Putem descoperi în continuare lucruri frumoase, cu condiţia să fim activi. Vom avea timp mai mult pentru noi, pentru a citi o carte pe care n-am reuşit s-o lecturăm, pentru a viziona un film, pentru a sta la un taifas cu colegii. Pe măsura puterilor noastre nu trebuie să uităm să ne implicăm în viaţa activă. Aşa că dragii mei seniori vă urez „La mulţi ani de viaţă activă!”.

Impresii puternice au produs şi intervenţiile din rândul publicului. Dna Elena Milea (profesor învăţământ primar la Şcoala Gimnazială Vaduri) şi-a plasat expunerea sub semnul versurilor eminesciene pe care mărturiseşte că le repetă cu uimire, pentru că nu înţelege când şi cum s-a scurs timpul („Trecut-au anii ca nouri lungi pe şesuri / Şi niciodată n-or să vie iară”). În cei 46 de ani de carieră didactică dna Elena Milea s-a considerat un copil mai mare, care veşnic s-a jucat cu nişte copii mai mici. Frumoasă imagine care ne dovedeşte de câtă empatie a dat dovadă şi cât de firesc de ludic a abordat problematica educaţiei… Acest copil mare a devenit astăzi o pensionară, dar care într-adevăr se simte activă, şi nu voi privi acest lucru decât ca pe o etapă nouă, în care să-mi dedic mai mult timp mie, să-mi îndeplinesc dorinţe uitate într-un colţ al inimii, printre care cea mai lungă cafea, pentru că niciodată în pauze nu am avut timp să ne bem o cafea în tihnă.

 Şi „Asociaţia Învăţătorilor din judeţul Neamţ” a adresat salutul său pentru profesori, fie ei seniori sau nu, prin intermediul preşedintelui instituţiei, dl Liviu-Constantin Rusu (profesor de istorie la Liceul Economic „Alexandru Ioan Cuza”), care a încheiat cu cuvintele: Şi adâncă plecăciune în faţa dvs. stimaţi dascăli, pentru tot ceea ce aţi făcut pentru noi într-o viaţă de om. Vă mulţumim şi vă dorim multă, multă sănătate!

Vorbe pline de adevăr şi sensibilitate a rostit şi dna Lăcrămioara Amăzăroaie (profesor învăţământ preşcolar la Liceul Tehnologic „Vasile Sav „din Roman): Momentul pensionării reprezintă o încununare a tuturor celorlalte etape ale vieţii, un bilanţ al activităţii profesionale, familiale și personale parcurse de un profesor. Ca şi în cazul nostru, ceremonialul pensionării se desfăşoară într-un mediu emoţional, care ne marchează atât pe noi cât şi pe viitorii pensionari. Privesc în urmă şi pot să spun că profesia noastră este nobilă. Mi-au plăcut enorm copiii, de aceea i-am încurajat mereu. Relaţia mea cu ei a fost foarte bună, corectă, cinstită şi onestă. Consider că pentru a avea rezultate cu copiii trebuie să fii mereu credibil în faţa lor şi să-i evaluezi corect. Fiecare generaţie vine cu provocările ei, pe care trebuie să le acceptăm. E nevoie de o minte deschisă care să ne ajute să-i înţelegem.

Se poate spune că cea mai amplă şi cea mai spumoasă intervenţie a aparţinut dnei Dumitriţa Vasîlca (profesor ştiinţe socio-umane), care, pe alocuri ironică, pe alocuri dulce-amară (bittersweet – cum spun englezii), sau pe alocuri de-a dreptul dramatică, a realizat o frescă a condiţiei nedrepte a sistemului românesc de educaţie. Şi-a spus cuvântul şi talentul ei de scriitor, astfel încât confesiunea dumneaei a cucerit audienţa: Relaţia mea cu sindicatul este una cu totul specială. De fapt ei reprezintă opoziţia la sistemul acesta care ne chinuie de o viaţă, iar eu sunt opoziţia la opoziţie. Îi critic din prietenie. Am făcut de toate în viaţă. Pun note de la 16 ani şi mi se pare absurd ca un elev să mă întrebe de ce i-am pus o anumită notă. În cei 40 de ani de profesie nu regret decât că am dedicat foarte, foarte mult timp carierei şi foarte, foarte puţin timp copilului meu. Dar are şi beneficii pensionarea, spre exemplu după 60 de ani ai timp să te mai gândeşti şi la tine. După o grămadă de timp m-am surprins că privesc cerul. Mi-aduc aminte de un elev de la Liceul Forestier care m-a atenţionat că au înflorit castanii. Dar cine avea timp să-i vadă, prin noianul de tabele, statistici, burse etc. pe care trebuia să le întocmim?

Organizatorii s-au gândit să încununeze această sărbătoare cu un moment muzical, susţinut de tinere talente ale Liceului de Arte „Victor Brauner”, intermezzo ce s-a bucurat de mult succes, dat fiind talentul şi prospeţimea protagoniştilor şi farmecul pieselor alese spre interpretare.

Finalul evenimentului a aparţinut felicitărilor personale adresate de membrii conducerii sindicatului cadrelor didactice care s-au pensionat în anul şcolar anterior, felicitări însoţite de un buchet de flori şi un premiu în bani. Multe emoţii din nou, îmbrăţisări, fotografii, nostalgii şi amintiri. S-a cântat „Mulţi ani trăiască!”, şi s-a închinat o cupă de şampanie în sănătatea tuturor. A fost o activitate echilibrată şi armonioasă, intimă, plăcută şi agreabilă, cum ne dorim şi credem că merităm să mai avem parte şi pe viitor.

Gianina BURUIANĂ

Foto: Dorian RADU