• Interviu cu dl Gabriel Ploscă, preşedintele Sindicatului din Învăţământ Neamţ
– Avem, iată, din nou, un guvern liberal, un guvern agreat de Cotroceni. În ce relaţie sunteţi cu Palatul Victoria?
– La solicitarea noastră, joi, 14 noiembrie, Biroul Operativ al Sindicatelor Libere din Învăţământ s-a întâlnit cu noul ministru al Educaţiei, doamna Monica Anisie. La această întrevedere au participat şi consilieri ai doamnei ministru şi directori generali din Ministerul Educaţiei. Au fost aduse în discuţie o serie de teme arzătoare pentru noi, cei care lucrăm în sistemul educaţional.
– Şi ce arde mai tare?
– În primul rând este vorba despre modificarea articolului 66 din Legea Educaţiei Naţionale, care se referă la micşorarea numărului de ore din planul cadru. Acest lucru este resimţit, în special, la gimnaziu. Pentru că, micşorându-se numărul de ore din planul-cadru sunt puse în pericol, după evaluarea noastră, circa 25.000 de catedre şi posturi didactice, la nivel naţional. Legea, care iniţial, a fost întoarsă la Senat pentru modificări, a ajuns înapoi la preşedinte fără modificări. Astfel, această lege a fost promulgată pe 18 noiembrie în aceeaşi formă şi va trebui aplicată la începutul anului şcolar 2020-2021. Preşedintele nici nu avea ce să facă altceva deoarece, conform uzanţelor, a întors o dată proiectul de lege la Parlament pentru modificări şi nu mai poate evita procedura, a fost obligat, constituţional, să-l promulge.
– În consecinţă, această lege vă pune în alertă din cauza efectelor pe care le generează începând cu anul şcolar următor…
– Chiar suntem în alertă! Pentru că vorbim despre un număr destul de mare de catedre şi posturi care se pierd, şi atunci am încercat să căutăm soluţii. Le-am găsit şi le-am prezentat doamnei ministru. Câteva dintre aceste soluţii pe care noi le vedem, ar fi trebuit să vină la pachet cu legea respectivă. Mă refer, în primul rând, la micşorarea numărului de elevi dintr-o clasă. Astfel, ar apărea un surplus de posturi şi catedre didactice. Ceea ce ar atenua efectul scăderii numărului de ore din planul cadru. În acelaşi timp, ar creşte calitatea actului educaţional, pentru că, evident, altfel lucrezi cu 20-25 de elevi şi altfel cu peste 30 de elevi. Există un caz în judeţul Neamţ, la învăţământul primar, unde sunt 37 de elevi într-o clasă!
– Ce alte soluţii aţi prezentat doamnei ministru pentru evitarea şomajului masiv preconizat?
– Am propus şi scăderea umărului de ore din norma didactică de predare. Această propunere am făcut-o după ce am realizat un studiu din care a reieşit că sunt ţări în care norma didactică este mai mică de 18 ore, cum este la noi. Deci, ar fi o posibilitate de a interveni. O altă soluţie ar fi implementarea formulei Şcoală după şcoală, prin care elevii sunt ajutaţi să îşi facă temele după orele de curs, la clasă. Vedem această posibilitate prin normarea profesorilor care fac acest lucru. Un impediment ar fi problema de infrastructură. Pentru că elevii ar fi ţinuţi la şcoală mai mult timp, ceea ce ar implica şi acordarea unei mese calde. Or, trebuie să recunoaştem, noi nu facem faţă la nivel naţional, chiar dacă în unele localităţi acest sistem este deja implementat. Tocmai de aceea, noi am propus prorogarea aplicării acestei legi, adică implementarea să nu se facă începând cu anul şcolar următor. Cu alte cuvinte, să se acorde timp pentru ca soluţiile la care noi ne-am gândit să fie pregătite foarte bine, să devină viabile. Sigur că soluţiile prezentate de noi au fost discutate în cadrul întâlnirii, am văzut că unele sunt chiar agreate, dar nu s-a luat nici o decizie.
– Care ar fi motivul principal care nu a permis stabilirea unor măsuri concrete în această întâlnire?
– Faptul că ne aflăm în perioada alegerilor. Factorii de decizie se feresc să ia hotărâri, urmând ca, după încheierea campaniei electorale, să revenim şi să discutăm. Vreau, însă, să spun că deja s-a stârnit rumoare în rândul colegilor noştri, se discută ce discipline să se scoată, de unde să se ia ore, ba chiar doamna ministru s-a referit la un moment dat – în mod nefericit aş spune eu – la dispariţia unor discipline din Planul-cadru, după care a revenit asupra declaraţiei. Ce ne-am fi dorit noi ar fi fost ca toate aceste lucruri să fie făcute temeinic, nu în pripă. Cred că lucrurile trebuie făcute cu consultarea sindicatelor, că trebuie să aibă loc şi o dezbatere publică, pentru ca să nu ne trezim că nici nu aplicăm bine unele măsuri şi trebuie să le modificăm. Ca profesor, pot spune că scăderea numărului zilnic de ore de curs pentru elevi nu ar fi un lucru rău. S-a ajuns ca un elev de clasa a VII-a, spre exemplu, să aibă într-o zi şapte ore de curs.
– Peticirea repetată a legislaţiei nu generează vulnerabilitate?
– Aşa se întâmplă la noi, pentru că nu avem o clasă politică stabilă. Nu terminăm bine o reformă, că începem alta. Abia reuşisem ca, la învăţământul gimnazial, să revedem planul cadru, şi iată că apar modificări. Alt guvern, alt ministru, alte viziuni. Dar îmi place să cred că vom fi ascultaţi, că lucrurile se vor face cu chibzuială şi va fi mai bine decât a fost până acum.
– Una dintre declaraţiile doamnei ministru, care a făcut suficientă vâlvă, a fost aceea că se va interveni masiv în aerisirea sistemului birocratic din învăţământul românesc. Aţi atins acest subiect la întâlnirea din 18 noiembrie?
– Am discutat şi acest aspect. Să nu uităm că, în urmă cu câţiva ani, când eram sub ministeriatul domnului Câmpeanu, Federaţia a venit cu o propunere, care a şi fost aprobată, în urma căreia comisiile acelea multe din unităţile şcolare au fost reduse la şapte. Surpriza a fost că acele comisii au „născut” mai multe subcomisii. În felul acesta nu am rezolvat nimic. Eu pun chestiunea aceasta şi pe seama faptului că – fie-mi cu iertare că gândesc asta – unii colegi de-ai noştri îşi doresc comisii, subcomisii, pentru că o hârtie de apartenenţă la o astfel de comisie, e bună de pus la portofoliu. În cadrul întâlnirii cu doamna ministru am accentuat că debirocratizarea prin scăderea numărului de comisii înseamnă să se menţină doar ce este necesar în planificarea muncii, pentru ca un cadru didactic să poată să se concentreze pe activitatea de la clasă. Doamna ministru a agreat această propunere şi după întâlnirea noastră, a şi semnat un ordin referitor la această problemă. Mai precis constituirea acestei comisii „de tăiat hârtii” şi vom vedea efectele, sper, în curând.
În cadrul întâlnirii cu reprezentanţii Guvernului nu am omis şi discutarea altui subiect nevralgic – necesitatea stabilirii normativelor pentru personalul didactic auxiliar şi pentru personalul nedidactic. Adică am spus că ar trebui făcută încadrarea unităţilor şcolare nu după ureche – aşa cum se cam întâmplă în ultima vreme – ci în funcţie de normative foarte clare. În vigoare sunt normative din 1999, care nici măcar acestea nu se respectă şi lucrurile sunt în continuare neclare.
– Ce noutăţi aveţi în ceea ce priveşte asigurarea salariilor, în condiţiile în care pe toate canalele media se vorbeşte că s-a ajuns la „fundul sacului”?
– Am fost asiguraţi că salariile vor fi primite fără probleme, atât în luna decembrie pentru luna noiembrie, cât şi în ianuarie pentru luna decembrie. Tot legat de bani, am discutat despre plata dobânzilor penalizatoare, pe care le-am obţinut prin hotărâri judecătoreşti. Se ştie că în întreaga ţară, deci şi în judeţul Neamţ, unele şcoli au plătit dobânzi remuneratorii, nu penalizatoare, deci mai puţini bani. Noi am mers din nou în instanţă şi am cerut lămuriri. Şi am primit răspunsul clar că este vorba despre dobânda penalizatoare. Aşa că acum, cei care nu au plătit astfel, trebuie să vadă ce sume le sunt necesare pentru a fi plătită diferenţa. Şcolile trebuie să ceară banii prin inspectoratele şcolare, acestea urmând să-i solicite de la Ministerul Educaţiei. Cei de la Minister ne-au asigurat că dacă primesc solicitări de la inspectorate, vor trimite aceşti bani, de care vor face rost de la Ministerul de Finanţe. Acum drumul este mult mai greoi, pentru că nu s-a acţionat corect din start. În privinţa aplicării sistemului informatic EDUSAL care calculează salariile, având în vedere că uneori apar disfuncţionalităţi‚ am venit cu propunerea – care a şi fost agreată – ca în viitorul apropiat să organizăm, la nivel de judeţ, întâlniri cu cei care lucrează cu programul, respectiv secretarii, contabilii din şcoli, şi cu administratorii programului. Să se discute cum trebuie procedat astfel încât să putem uşura efortul colegilor noştri din rândul personalului didactic auxiliar care se ocupă de întocmirea statelor de plată.
– Ce alt subiect sensibil aţi atins în discuţiile cu ministrul Educaţiei?
– Un alt punct nevralgic al sistemului educaţional este reprezentat de costul standard per elev, care este rău croit şi care ne creează mari dificultăţi. A recunoscut şi directorul general de la Buget-Finanţe că aşa este, şi că trebuie să regândim acest cost standard. Chiar a venit cu ideea că nu trebuie intervenit numai la mărirea sumei care reprezintă unitatea. Trebuie spus că acest cost standard se formează, actualmente, prin stabilirea unui buget pe un elev, la care se adaugă coeficienţi de corecţie, factori care nici măcar nu sunt obiectivi. Şi am dat exemple. Directorul general ne-a sugerat că trebuie să modificăm şi aceşti factori de corecţie, să-i majorăm. A rămas să facem demersuri şi sperăm să avem şi sprijinul Ministerului Educaţiei, prin doamna ministru. Tot legat de costul standard, am adus în discuţie şi necesitatea asigurării finanţării pentru copiii din creşe, cei din segmentul de vârstă între doi şi trei ani. Aici nu am avut un răspuns tranşant, dar sperăm să se găsească o rezolvare şi pentru această problemă.
– Persistă îngrijorarea, printre salariaţii din învăţământ, în ceea ce priveşte blocarea creşterilor salariale din 2020. Ce veşti aveţi în această privinţă?
– Am discutat cu doamna ministru despre aplicarea corectă a Legii 153, Legea unitară a salarizării, în sensul că noi urmează să beneficiem de nişte măriri, începând cu data de 1 ianuarie 2020 şi 1 septembrie 2020. Este vorba despre o pătrime din diferenţa dintre salariu pe care urmează să-l avem în 2022 şi salariul pe care l-am avut anul trecut. Ni s-au dat, iarăşi, asigurări că aceste măriri vor exista. Sigur că am discutat şi despre respectarea – în noul buget – prevederii legale care spune că pentru Educaţie trebuie alocat minim 6% din Produsul Intern Brut. Nu cred că din bugetul pe 2020 vom avea 6%. Dar dacă măcar va tinde spre 5%, comparativ cu nici 3% cât am avut anul acesta, înseamnă că acest guvern are intenţii bune. Noi am rugat ca sumele pentru salarii şi creşteri să fie prinse în buget, încă de la început. Indubitabil acest lucru va spune dacă aceşti oameni sunt de bună credinţă sau nu! Cu alte cuvinte, de Crăciun ne vom putea uita în sacul moşului…
A consemnat Mircea ZAHARIA