Împliniri, neîmpliniri, speranţe…

* Interviu cu Domnul Gabriel Ploscă, preşedintele Sindicatului din Învăţământ Neamţ

 

Rămăsesem în discuţia trecută undeva între mila Guvernului şi mila lui Moş Crăciun…

l Dacă în numărul trecut vorbeam despre rectificarea bugetară ca de o speranţă pentru Moş Crăciun, acum putem afirma că speranţa s-a împlinit. Banii sunt deja pe cardurile colegilor noştri, şi chiar dacă deocamdată s-au primit doar 70% din sume, am continuat negocierile şi sperăm că până la 31 decembrie, sumele pe care le primesc colegii noştri să ajungă undeva spre 90%, acolo unde banii nu se vor încasa integral.

Suntem încă în alertă pentru că banii vor fi repartizaţi către judeţe, dar trebuie grăbite rectificările bugetelor locale, astfel încât, cel târziu între Crăciun şi Anul Nou, aceste noi sume, din plata hotărârilor judecătoreşti, să ajungă la destinatari.

De asemenea, aş spune că am mai realizat un lucru bun, acela că, la presiunile FSLI, în bugetul pe 2018 – aflat încă în faza de proiect – se regăsesc sumele pentru plata hotărârilor judecătoreşti privind plata dobânzilor penalizatoare, ceea ce ne oferă garanţia că, din 2018, va începe plata acestor sume.

Un alt lucru îmbucurător pentru noi este faptul că, în sfârşit, s-a emis actul normativ prin care, începând cu 1 ianuarie 2018 finanţarea unităţilor şcolare se va face de la Ministerul Educaţiei prin inspectoratele şcolare.

l Aceasta este o mare realizare, la care ştiu că aţi trudit de ani întregi…

– Chiar este o mare realizare, în ciuda opoziţiei a multora interesaţi, într-un fel sau altul, să menţină actuala situaţie. Am reuşit să mai eliminăm astfel nişte etape birocratice pentru că, mai ales în cazul rectificărilor în bugetele locale, se mai simplifică drumul banilor spre unităţile şcolare.

l Văd că s-au rezolvat o mulţime de lucruri.

– Nu chiar. În continuare în atenţia noastră şi a Ministerului stau alte probleme rămase nerezolvate la data la care vorbim. Mă refer la plata orelor suplimentare şi mai ales reîncadrarea cu respectarea tranşelor de vechime. Federaţia noastră a propus şi soluţii pentru o reîncadrare corectă, şi anume ca să se înmulţească coeficienţii din Legea 153 cu salariul minim pe economie aflat în plată în momentul de faţă, ceea ce ni se pare o soluţie corectă. Dacă o să apară altă soluţie mulţumitoare, respectiv care să nu creeze discriminări în sistemul de salarizare, suntem de acord.

Tot în atenţia noastră se află emiterea unui regulament de sporuri pentru condiţii periculoase de muncă şi ne-am bucura ca acest act să iasă cât mai repede, poate chiar până la sfârşitul acestui an calendaristic. După vizita domnului ministru Liviu Pop în judeţul Neamţ, am avut o întâlnire la nivelul Federaţiei, în cadrul Colegiului Naţional al Liderilor, unde am discutat despre toate aceste probleme, despre gândurile de viitor, despre urgenţa de a face ordine în sistemul de învăţământ.

Şi când vorbesc despre ordine, mă refer în primul rând la faptul trist că raportările de la unităţile şcolare la inspectorat nu sunt întotdeauna cele corecte. În special când e vorba despre numărul de angajaţi. Bine, e şi un sistem mare, de peste 300.000 de angajaţi, e greu, dar nu poţi schimba raportările de la o lună la alta, mai ales când e vorba de plata hotărârilor judecătoreşti. Trebuie făcut neapărat ceva, ca să avem garanţia că datele trimise de la unităţi către inspectorate şi apoi de la inspectorate către minister sunt cele reale.

l Unde se rupe lanţul? Se pleacă greşit de la bază?

– Da. Nu vreau să generalizez, pentru că sunt şi unităţi şcolare care lucrează corect. Dar trebuie să recunoaştem, şi o spun încercând să nu supăr pe nimeni că, poate datorită incompetenţei, poate cu bună ştiinţă, sunt unităţi şcolare care spun prostii. Ce să o mai ducem pe după cireş…

l Iar ceilalţi, mai târziu, doar centralizează cifrele eronate pe care le primesc.

– Da. Şi avem cazuri, puţine ce-i drept, în care sunt contabili care declară că fac şi câte trei norme… Dar se va reglementa şi acest lucru, adică să aibă maxim o normă şi jumătate, maxim 12 ore de muncă pe zi, cât prevăd şi normele europene. Regret, dar iată că avem şi astfel de cazuri scăpate de sub control. Nu e omeneşte posibil să declari aşa ceva. Cum face un om trei norme în 24 de ore? Înseamnă că nu mai doarme deloc. Iar în acelaşi timp este retribuit de trei ori, în timp ce altul nu are decât jumătate de normă…

l Nu prea stăm bine la capitolul de etică…Nici de echitate…

– Cam aici ar trebui menţionate şi eforturile noastre de a îndrepta anumite erori din Legea 153. Aşa cum sună acum această lege, practic cei care sunt în conducerile unităţilor şcolare sau a Inspectoratului Şcolar nu pot să beneficieze de mărirea de 20% pe care urmează să o primim de la 1 martie.

l Deşi sunt şefi, sunt şi ei oameni, nu?

– Este o mărire care se regăseşte în proiectul Legii Bugetului pentru anul 2018 şi acesta e un lucru bun, cum un lucru bun este şi prinderea în buget a voucherelor de vacanţă care, din informaţiile pe care le am, se pare că vor fi date începând cu decembrie 2018, deşi se vorbeşte chiar de lunile martie-aprilie. Dar astea sunt, încă, doar simple vorbe…

l Vreţi să spuneţi că nu s-au dat, anul acesta, vouchere de vacanţă în învăţământ?

– Nici vorbă de vouchere de vacanţă în acest an. Unii colegi au informaţii greşite; cel mai uşor e să preiei o informaţie greşită fără să o verifici şi să o trimiţi mai departe declanşând isterii nejustificate.

Ce aş mai vrea să mai zic este că, referitor la modificarea Codului Fiscal conform căruia de la 1 ianuarie se trece plata contribuţiilor de la angajator la angajat, nu se pune problema încheierii unor noi contracte de muncă sau acte adiţionale. Nu în sistemul de învăţământ şi, în general, nu în sectorul bugetar. Prevederea vizează numai pe angajatorii privaţi. Sau, în general, societăţile comerciale.

Ce aş mai dori să reţineţi este că în 9 şi în 11 decembrie am avut evaluarea pentru ultimele grupe pe programul de formare dialog social şi leadership în educaţie. Majoritatea liderilor noştri a parcurs acest program de formare, un program util credem noi, care, pe lângă faptul că le-a adus câte 15 credite profesionale, le-a oferit posibilitatea unor schimburi de experienţă privind soluţionarea unor situaţii diferite, fiind din unităţi şcolare diferite.

De asemenea, am continuat în 2017 şi formările pe cursurile de prim ajutor prin Crucea Roşie, cursuri susţinute financiar de către sindicatul din învăţământ, unde colegii noştri şi-au însuşit deprinderi utile pentru cazuri de urgenţă atât în rândul elevilor, cât şi al cadrelor didactice. S-a demonstrat de mai multe ori că dacă un coleg a ştiut cum să intervină în timp util într-o situaţie limită, lucrurile s-au putut rezolva fără să avem parte de tragedii.

l Altceva?

– Aş dori să spun că am avut şi o întâlnire cu reprezentanţii Federaţiei Sindicale din Educaţie şi Ştiinţă din Republica Moldova, în care am stabilit mai multe activităţi comune, dar cea mai importantă este acea de a sărbători împreună un eveniment deosebit: 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România.

l Avem amănuntele necesare în pagina alăturată.

– Desigur că nu ne-am propus în acest interviu să facem o trecere în revistă a întregii activităţi din 2017; aceasta se va întâmpla probabil în numărul din ianuarie, dar am punctat ultimele noastre preocupări. Eu cred că, totuşi, majoritatea colegilor noştri apreciază că în anul 2017 au existat şi realizări. Nişte realizări notabile, zic eu. Ceea ce mă întristează uneori este că unii colegi, nu foarte mulţi colegi, nu ştiu pe ce criterii se apreciază rezultatele activităţii noastre sindicale, care uită uşor lucrurile bune, importante, făcute pentru sistemul de învăţământ, şi vin cu anumite reproşuri. Ei cred că lucrurile bune vin direct de la Bunul Dumnezeu, sau de la nu ştiu ce Guvern foarte generos. Eu am mai spus-o: nu mi-aş dori o experienţă în care învăţământul să funcţioneze un timp fără existenţa sindicatului. Nu mi-aş dori să facem o astfel de încercare. Sigur că este loc de mai bine şi în activitatea noastră; până la urmă activitatea noastră, a sindicatului, o facem cu şi pentru membrii noştri de sindicat şi, cu mai multă implicare din partea colegilor noştri, poate am putea obţine chiar lucruri mai bune. Suntem deschişi la orice propunere de acţiune realistă şi fundamentată care să rezolve o anumită situaţie sau care să creeze nişte condiţii de muncă, de salarizare mai bune.

În acelaşi timp, trebuie să spun că activitatea noastră trebuie văzută şi în contextul faptului că noi facem parte dintr-o federaţie. Nu putem noi, aici, la nivelul judeţului Neamţ, să luăm anumite decizii pentru că sunt şi lucruri pe care nu le putem rezolva decât la nivel naţional, prin Federaţie, pe baza deciziilor care se iau în organismele de conducere ale Colegiului Naţional al Liderilor şi al Biroului Operativ al Federaţiei.

Dar, ca şi altă dată, să ne reamintim că vin sărbătorile de iarnă, vin sărbătorile noastre de suflet când, indiferent cât de greu a fost un an, încercăm să ne descreţim frunţile, să ne bucurăm, să fim mai încrezători în anul, în anii care o să vină. Colegii noştri o să aibă o bine meritată vacanţă care este, slavă Domnului, o vacanţă destul de lungă pentru o vacanţă de iarnă. Eu le doresc, în primul rând, să aibă parte de sănătate, să aibă parte de sărbători liniştite împreună cu oamenii dragi lor. Şi să ne gândim că împreună vom trece peste greutăţile vremurilor şi o să fie mai bine, un pic mai bine pentru noi toţi. La mulţi ani!

 

A consemnat Mircea ZAHARIA