„Noi rămînem pe baricade, indiferent de piedici!”

Interviu cu preşedintele Sindicatului Învăţămînt, Gabriel Ploscă

– Anul 2011 a stat mai ales sub semnul valurilor de modificări legislative care-au adus atingere mişcării sindicale. Cum aţi primit aceste lovituri?

Gabriel Ploscă: Sigur că a fost un an foarte greu din mai multe puncte de vedere. În primul rînd pentru că noi nu am reuşit să convingem Puterea să readucă salariile colegilor din învăţămînt la nivelul de dinainte de tăierea din iulie 2010. S-a revenit numai parţial, circa jumătate rămînînd să o recuperăm în perioada următoare. Nu ştim cînd vom reuşi acest lucru, mai ales că s-au agravat problemele pe măsură ce am înaintat în anul 2011. Noi am continuat procesele, dar şi aici, deşi le-am cîştigat pe majoritatea în toate instanţele, inclusiv la Curtea de Apel, şi avem hotărîri definitive şi irevocabile, au intervenit nenumărate ordonanţe de urgenţă, ca în final, nu demult să apară chiar legea care reeşalona şi amîna plata acestor sume de bani pînă în anul 2016. Iar în anul 2012 nu vor putea intra decît în posesia a pînă la 5% din aceste sume restante. Şi aici, noi suntem pregătiţi în eventualitatea unor noi tervigersări să atacăm în instanţă, ca să-i obligăm măcar pe aceşti 5% să-i plătească.

– Cum a afectat noua Lege a Educaţiei Naţionale activitatea dumneavoastră în acest an?

G.P.: Într-adevăr, anul 2011 a fost şi anul intrării în vigoare a Legii Educaţiei Naţionale pentru care au fost necesare foarte multe măsuri tranzitorii de aplicare deoarece nu toate metodologiile de aplicare au apărut. La aceste metodologii noi ne-am adus o contribuţie deosebită în lunile iunie-iulie, şi noi, sindicatele din învăţămînt, atunci cînd s-a discutat la nivel de minister, am intervenit cu anumite propuneri sau modificări. Sigur, nu au fost toate luate în seamă, dar parte dintre ele au trecut. În calitatea mea de responsabil al Departamentului Învăţămînt Preuniversitar Profesional şi Tehnic din cadrul Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţămînt (FSLÎ), încă din momentul prezentării acestei legi în Camera Deputaţilor, am făcut lobby şi ne-am prezentat viziunea în privinţa învăţămîntului profesional şi tehnic.

Constatăm că, dacă la vremea respectivă nu prea s-a ţinut seama de propunerile noastre, iată că acum se tot vorbeşte despre acest segment de învăţămînt. Toate lucrurile pe care le propuneam s-ar putea acum să se şi întîmple. E bine şi mai tîrziu, dar ar fi fost mult mai bine dacă s-ar fi ţinut cont de aceste lucruri încă de atunci.

– Care este cea mai stringentă chestiune de pe agenda sindicatului, la acest sfîrşit de an?

G.P.: Avem probleme generate chiar de Legea educaţiei naţionale, probleme de echivalare pentru unii dintre colegii noştri, datorită unei expresii nefericite din actul normativ. Poate fi considerată o chestiune de interpretare, dar ea generează, iată, probleme reale colegilor noştri. Nu mai avem nici învăţători, nici institutori, avem profesori în învăţămîntul primar. Şi fiecare este evaluat, ori pentru un învăţător cu vechime nu este nici o problemă să obţină cele 100 de puncte necesare. Dar, avem colegi care sunt profesori în învăţămîntul primar, dar care au absolvit după intrarea în vigoare a legii, şi-au luat licenţa după 9 februarie, nu sunt luaţi în considerare, pur şi simplu pentru că articolul din lege sună nefericit. Avem aşadar situaţia bizară în care acei colegi care şi-au luat licenţa înainte de apariţia legii sunt luaţi în considerare, iar cei care au luat-o după februarie nu, deci în 2011 nu mai sunt recunoscuţi. Şi trebuie să dea nişte examene de echivalare. Riscăm ca acest lucru să se tot perpetueze şi pentru cei care vin în anii următori, nu vorbim doar de cei din acest an. Şi atunci, revin şi spun că noi, sindicatul, asta facem de fapt, rolul nostru este să atrăgem atenţia acolo unde se încalcă legea, asupra imperfecţiunilor apărute în aplicarea legislaţiei. Dacă erau lucruri ce puteau fi rezolvate la nivel judeţean, le discutam cu cei de aici şi se rezolva problema, dacă era de nivel naţional o aduceam în atenţia celor de acolo, făceam lobby. Eram un factor de echilibru. Or, domnul ministru s-a gîndit să dezorganizeze total sindicatele din învăţămînt şi în ideea ca liderii să nu mai organizeze acele proteste. Domnul Funeriu nu a înţeles că noi sindicatul suntem depozitarul tuturor acestor semnale primite direct din şcoli, de la colegii noştri. S-a mers pe ideea aceea de destabilizare şi s-a organizat acest lucru perfid, cu salarizarea prin acel program EDUSAL, care nu spune că nu este voie să se oprească cotizaţia pentru sindicat, dar macheta respectivă nu are rubrică pentru aşa ceva. Ne-au tăiat şi sistemul de colectare a cotizaţiilor, acel 0,5%,  în totalul dispreţ al legii, Codul Dialogului Social prevede că această cotizaţie este deductibilă şi în dispreţul articolului 5 din Codului Fiscal care prevede acest lucru. S-a trecut, între timp, la un nou program EDUSAL, cotizaţia să fie strînsă într-un alt sistem mult mai greoi, dar nu prin acest program, ci pe baza unei chitanţe şi pe urmă să se ducă în şcoli unde i se face deducerea. Iar corvoada cade pe colegii noştri care lucrează la partea de salarii din şcoli şi se încearcă să se dea vina pe noi, că sindicatele pun aceşti oamenii să lucreze de două ori mai mult. Or, lucrurile nu stau aşa, pentru că acest program nu a fost concepţia noastră.

– Măsura de întoarcere a liderilor sindicali la catedră, prin acele degrevări care nu mai sunt valabile…

G.P.: Cît priveşte „cireaşa de pe tort”, acea  nouă  lovitură  sub centură pe care ne-a aplicat-o domnul ministru Funeriu, cu degrevarea de la orele de curs a liderilor de sindicat, s-o spunem pe a dreaptă, este doar o tentativă de a ne împiedica să ne desfăşurăm activitatea sindicală. Trebuie să spunem aici, pentru corectitudine, că noi am încercat de nenumărate ori să încheiem un nou contract ca parte socială cu ministerul, dar domnul ministru Funeriu a refuzat sistematic dialogul cu noi. Dar, există un astfel de contract care a fost recunoscut de o instanţă din Bucureşti şi în care, potrivit Codului de Dialog Social, se precizează că un lider de sindicat are voie să aibă un număr de 3 pînă la 5 zile, negociate în contractul de muncă în care să poată face activităţi sindicale. Ei spun, da, poate să facă aceste activităţi sindicale, dar nu plătite de noi. Or, ţara noastră este parte dintr-un Tratat internaţional la care am aderat, în care se spune clar că pentru activitatea sindicală va fi plătit normal, considerîndu-se că activitatea sindicală este benefică activităţii productive, pentru că avem nevoie de acest climat de normalitate, de echilibru. Atunci, în şcoală nefiind posibil acest lucru, am spus, la un anumit număr de salariaţi se degrevează un post. Or, ordinul de ministru spune aşa, că avem degrevări pentru anul şcolar 2011-2012, dar nu este nici o noutate, să vină şi să anuleze un ordin de ministru printr-un alt act normativ. Adică, de ce să fie liderul plătit de la buget ca să apere drepturile angajaţilor din învăţămînt, cînd ar putea, în viziunea dumnealor, să fie plătit din aceste cotizaţii? Or noi din aceste cotizaţii de numai 0,5%, pentru că noi nu avem în Neamţ acel 1%, maximum prevăzut de lege, plăteam foarte multe ajutoare sociale pentru colegii noştri, plăteam reprezentările în instanţe, funcţionarea în sine a instituţiei care este sindicatul, chiar şi Revista Apostolul există tot din aceste cotizaţii. Dar, se pare că domnul ministru Funeriu ar prefera un sindicat obedient, nu unul care să-i semnaleze atunci cînd se fac erori, cînd se comit nedreptăţi care aduc atingere angajaţilor din sistem. Dar, avem un mesaj pentru domnul ministru: în pofida tuturor acestor piedici care ni se pun, Sindicatul Învăţămînt nu se va desfiinţa. Noi rămînem pe baricade şi vom continua să luptăm pentru drepturile membrilor noştri, indiferent de greutăţile care vor apărea în viitorul apropiat. Drept care, le urăm tuturor colegilor noştri cu care suntem solidari în această luptă, un călduros LA MULŢI ANI!

Angela BRUDARU