* În februarie aţi fost cam prins şi n-am mai făcut interviul nostru tradiţional…
– Da, dar în conferinţa de presă de la începutul lunii februarie, susţinută de către Biroul Operativ al Sindicatului nostru, au fost trecute în revistă principalele probleme din sistemul de învăţământ, probleme acumulate de-a lungul anilor, probleme rămase nerezolvate. Desigur unele dintre ele nu se pot rezolva decât în timp, altele devin stringente şi ar putea fi rezolvate pe loc. Mă refer aici la una dintre aberaţiile Legii 153 şi anume la problema reîncadrării. Nu este posibil şi corect ca doi profesori – cu acelaşi grad didactic, cu aceeaşi vechime, dar care lucrează în şcoli diferite – să aibă salarii diferite. Încercând să rezolvăm această anomalie, ne-am adresat prin petiţii Guvernului României, Ministerului Educaţiei, Ministerului Muncii şi, neprimind nici un răspuns, Colegiul Naţional al Liderilor a decis că este necesar să trecem la proteste pentru a fi ascultaţi. Am solicitat pichetarea Ministerului Muncii, de la care aşteptam rezolvarea unei părţi a problemelor sesizate de noi pentru zilele de 21 şi 22 februarie dar am primit aprobare numai pentru data de 21. Au participat la protest circa 150 de membri de sindicat, iar delegaţia care a fost primită de către ministrul Muncii, doamna Olguţa Vasilescu, a plecat cu promisiunea că în circa două săptămâni se va rezolva problema reîncadrării. Termenul a trecut fără nici un rezultat şi în aceste condiţii Colegiul Naţional al Liderilor a hotărât să trecem la consultarea membrilor de sindicat în vederea boicotării simulării examenelor naţionale şi a examenului de Bacalaureat.
* Mi se pare un lucru absolut normal ca refuzului dialogului să-i urmeze o etapă superioară a acţiunilor sindicale. Şi cum au decurs consultările?
– În judeţul Neamţ, în urma consultării, a rezultat că doresc această formă de protest un număr de 39 de unităţi şcolare. Desigur că am procedat aşa cum am considerat că este corect şi am notificat Inspectoratul Şcolar despre această acţiune a noastră, de boicot. Bineînţeles că Inspectoratul Şcolar a luat act de ceea ce se va întâmpla şi a luat anumite măsuri, aşa încât să se desfăşoare, totuşi, aceste simulări. Cum s-a procedat? S-au schimbat comisiile de examen în şcolile unde colegii noştri au refuzat să participe la simulare şi s-au ţinut aceste simulări cu directori, directori adjuncţi, cu personal didactic auxiliar, cu profesori aduşi din alte şcoli, cu profesori care aveau plata cu ora. A fost improvizată o serie întreagă de asemenea soluţii care, din punctul nostru de vedere, sunt neavenite, nici pe departe de a fi corecte la asemenea testări, respectiv simularea unor examene.
Trebuie să spunem că, din cele 39 de unităţi şcolare, practic boicotarea simulării s-a încercat, în primă fază, în 15 unităţi şcolare, deşi 39 semnaseră pentru o astfel de acţiune. Ba, mai mult decât atât, în faza a doua a boicotului – care reprezenta nepreluarea lucrărilor şi necorectarea lor – au mai fost implicaţi foarte puţini colegi, de la vreo patru unităţi şcolare. La un moment dat însă au cedat şi ei. Cum termenul de predare a lucrărilor era 16 martie, ultima şcoală – Şcoala Gimnazială din Zăneşti, a cedat pe 13 martie.
Sigur că, privind dintr-un anumit punct de vedere, semnalul a fost dat. Dar, pe de altă parte, trebuie să spunem, cu sinceritate, că ne îngrijorează lipsa noastră de unitate şi solidaritate. Şi spunem acest lucru din moment ce, din 126 de unităţi şcolare în care urma să se susţină simularea examenului naţional, doar 39 aveau majoritate pentru boicotare, din care mai apoi au rămas doar 15.
* Absolut regretabil. Şi cum vă explicaţi această situaţie?
– Sigur că am analizat şi noi, în cadrul Consiliului Judeţean această situaţie, şi o să continuăm să o analizăm, să vedem totuşi ce se întâmplă cu noi în astfel de momente, când în loc să fim mai solidari şi mai uniţi ca oricând apar, iată, astfel de disfuncţionalităţi. Probabil că şi noi, conducerea sindicatului, suntem de vină că, în cadrul unor – să le zicem – formări cu caracter strict sindical, nu i-am pregătit mai bine pe liderii noştri. Pentru că este clar că acolo unde am avut lideri de sindicat verticali, lideri de sindicat implicaţi în activitatea sindicală, acolo au fost şi şcolile unde s-a încercat această boicotare. Pe de altă parte, probabil a fost şi o automulţumire a colegilor noştri care sigur că aflaseră că salariile lor, începând cu 1 martie, se vor mări – sperând că o se şi întâmple aşa – cu 20%. Şi trebuie să o spunem deschis că am avut şi răspunsuri de tipul acesta: „noi suntem mulţumiţi”, am avut şi răspunsuri de genul „să facă sindicatul”, arătând-se spre câţiva lideri, considerând că sindicatul este reprezentat numai de lideri, şi nu de membrii de sindicat în totalitatea lor. Sunt lucruri care ne dau de gândit, sunt lucruri care trebuie analizate, sunt lucruri care cer soluţii, pentru că lupta sindicală continuă şi, aşa cum prevedem noi lucrurile, nu merg înspre bine. Şi dacă nu vom ştiu să fim uniţi în astfel de momente, vom pierde de fiecare dată.
Sigur că unii sunt mulţumiţi şi cu o creştere de 20%, dar de ce nu ne uităm unde suntem situaţi pe grila de salarizare? Ne aflăm în coada ei – aşa cum am spus-o şi altă dată. Pe o scară de 1 la 12 noi suntem pe la 2,76. Şi, dacă nu reuşim să schimbăm acum acest lucru, el va avea efecte pe termen lung.
Sigur că sunt şi reproşuri, că poate trebuia să acţionăm mai devreme. Ne-am lăsat însă minţiţi de acest fals dialog social. Am avut multe discuţii, multe întrevederi în care ni s-au ascuns nişte lucruri, iar după aceea am fost puşi în faţa faptului împlinit.
* Bag seama că, deşi guvernele se schimbă, problemele rămân şi luminiţa de la capătul tunelului nu luminează. Cam multă ceaţă.
– Multă ceaţă şi multe incertitudini. Vorbesc de incertitudini – pentru că, deşi anticipam că ne aşteaptă vremuri destul de grele – văd că ele vor fi foarte grele. Mă refer aici şi la poziţia noului ministru al Educaţiei, care a ieşit cu nişte ameninţări gratuite şi care, prin luările de poziţie luate, a dovedit că nu cunoaşte deloc situaţia reală din învăţământul preuniversitar. Lucru este îngrijorător pentru că se pare că acest ministru nu are pe lista priorităţilor remedierea aspectelor nefuncţionale din sistemul de învăţământ, ci doar impunerea unor decizii politice care privesc acest sistem. Deocamdată, ca să nu cobesc, vorbim doar despre incertitudini.
* Să vorbim totuşi şi despre o certitudine. După cum am mai relatat în revista în urma demersurilor întreprinse la Chişinău, peste câteva zile, vom sărbători împreună Centenarul unirii Basarabiei cu Ţara-Mamă…
– Da. Avem bucuria de a invita toţi colegii noştri să ia parte la manifestarea cultural ştiinţifică pe care am organizat-o împreună cu Federaţia Sindicală a Educaţiei şi Ştiinţei din Republica Moldova şi Seminarul Teologic Ortodox „Veniamin Costachi” Neamţ, pentru a marca ziua de 27 Martie, Centenarul unirii Basarabiei cu Ţara-Mamă, sărbătoare naţională a tuturor românilor. Evenimentul se va desfăşura sâmbătă, 24 martie 2018, începând cu ora 9:00, în Sala de Festivităţi a Seminarului Teologic şi va cuprinde un Simpozion dedicat Sărbătorii Centenarului, vizionarea unei Expoziţii de fotografii istorice, proiecţia unui film documentar, un moment cultural muzical susţinut cu participarea Corului Seminarului, ansamblului „Şezătoarea” a Liceului Tehnologic „Veniamin Costachi” din Vânători Neamţ şi a ansamblului „Pe-un picior de plai” din Hânceşti, Republica Moldova. E o sărbătoare de autentic suflet românesc, desfăşurată într-un spaţiu spiritual care impune şi obligă. O sărbătoare de bun augur, nădăjduim noi.
* Doamne ajută!
A consemnat Mircea ZAHARIA