Inteligenţa artificială şi automatizarea transformă mediul de lucru, aducând atât beneficii cât şi temeri pentru pierderea locurilor de muncă, precum şi provocări pentru sănătatea şi securitatea în muncă. La foarte multe locuri de muncă se foloseşte, din ce în ce mai mult, robotica avansată şi inteligenţa artificială în automatizarea sarcinilor. Ele prezintă avantajul de a putea delega activităţi banale, repetitive sau riscante, în favoarea unei mai bune securităţi, dar prezintă şi neajunsuri ca de exemplu dependenţa excesivă, pierderea autonomiei şi nevoia unei formări adecvate.
Sindicatele au combătut deseori adoptarea roboticii, îngrijorându-se că aceasta ar putea înlocui în întregime forţa de muncă umană. Astăzi, este din ce în ce mai evident că utilizarea roboţilor şi a inteligenţei artificiale în procesul de muncă vor fi din ce în ce mai frecvente, deoarece duc la creşterea productivităţii muncii şi a competitivităţii produselor. Prin urmare, dacă acest proces este evident, sindicatele trebuie să intervină pentru compensarea pierderii unor locuri de muncă cu altele noi şi de asemenea, să se implice în asigurarea unor condiţii corespunzătoare de sănătate şi securitate la locul de muncă.
În acest sens, sindicatele trebuie să determine angajatorii şi angajaţii să respecte legislaţia muncii. În România, legislaţia privind sănătatea şi securitatea în muncă este reglementată prin Codul muncii, Legea nr. 319/ 2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă actualizată, precum şi prin regulamente şi norme specifice. Printr-un dialog social permanent şi consecvent, sindicatele au determinat preluarea în contractele colective de muncă a prevederilor legale legate de sănătatea şi securitatea în muncă. Spre exemplu, în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Negociere Colectivă Învăţământ Preuniversitar, capitolul V cuprinde reglementări referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă. Unele organizaţii sindicale au referiri la sănătatea şi securitatea în muncă chiar în statutele proprii de organizare şi funcţionare.
Sindicatele trebuie să monitorizeze permanent respectarea activităţii de instruire în ceea ce priveşte informarea şi respectarea normelor de protecţie şi securitatea muncii. De asemenea, o atenţie deosebită trebuie accordată formării continue a lucrătorilor pentru a căpăta competenţele cerute de noile locuri de muncă. Acest lucru se poate realiza prin cursuri teoretice, ateliere practice, instruire online, mentorat, precum şi printr-o evaluare concretizată prin testarea cunoştinţelor, abilităţilor şi observarea la locul de muncă. În multe cazuri, sindicatele au implementat proiecte cu finanţare europeană prin care s-a urmărit dezvoltarea dialogului social privind sănătatea şi securitatea în muncă, sau înţelegerea beneficiilor condiţiilor de muncă decente. Astfel, Confederaţia Sindicatelor Democratice din România, împreună cu Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ şi Confederaţia Norvegiană a Sindicatelor au implementat proiectul „Dezvoltarea structurilor de dialog social în sectorul educaţiei”, finanţat prin Programul Norvegian de Cooperare pentru România. Prin acest proiect s-a urmărit dezvoltarea dialogului social privind sănătatea şi securitatea în muncă în sectorul educaţional, prin stimularea activităţii Comitetelor de Sănătate şi Securitate din şcoli. În acest fel, reprezentanţii sindicali contribuie la scăderea numărului de accidente de muncă prin practici de muncă sigure şi reducând îmbolnăvirile generate de stres, care apar de exemplu din cauza programului prelungit de lucru, sau muncii desfăşurate în condiţii grele.
La nivelul Uniunii Europene a fost elaborat, cu consultarea partenerilor sociali, Cadrul strategic privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă pentru perioada 2021 – 2027. Acest Cadru strategic adoptă o abordare tripartită, care implică instituţiile Uniunii Europene, statele membre şi partenerii sociali şi se concentrează pe trei priorităţi:
1. Anticiparea şi gestionarea schimbărilor digitale şi demografice;
2. Îmbunătăţirea prevenirii accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
3. Creşterea gradului de pregătire pentru a răspunde la crizele sanitare actuale şi viitoare.
Concluzionând, sindicatele pot şi trebuie să se implice permanent în apărarea locurilor de muncă şi asigurarea sănătăţii şi securităţii la locul de muncă, iar acest lucru este posibil prin monitorizarea procesului de muncă, prin dialog social şi negocierea condiţiilor de muncă.
Preşedinte Uniunea Judeţeană a Sindicatelor Democratice Neamţ,
Prof. Gabriel PLOSCĂ