• Interviu cu dl. Gabriel Ploscă, preşedintele Sindicatului din Învăţământ Neamţ
– Cu ce începem? Bilanţuri? Perspective?
– Nu. Începem cu noutăţi de ultimă oră. În data de 10 decembrie, la Bucureşti a avut loc şedinţa Biroului Operativ al Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, urmată a doua zi de întâlnirea Colegiului Naţional al liderilor FSLI. Problemele principale care s-au discutat au vizat contracararea efectelor negative ale modificării Legii Educaţiei Naţionale, mai precis a Articolului 66, referitor la numărul maxim de ore din planurile cadru. Şi, aşa cum am anticipat şi cu altă ocazie, Federaţia noastră a făcut mai multe propuneri, ideea principală fiind să micşorăm numărul de elevi la clasă. O altă problemă dezbătută a fost normarea didactică a unor activităţi, de exemplu cea de mentorat. De asemenea, s-a discutat şi despre oportunitatea rezolvării unor probleme legate de încadrarea cadrelor didactice prin programul „Şcoala după şcoală”. Aceste puncte au fost introduse într-un proiect legislativ de modificare a Legii 1, care a trecut de Comisia de Învăţământ şi de Comisia Juridică din Senatul României, fiind programată să fie votată în plen luni, 9 decembrie. Din păcate, în acea zi agenda de lucru a fost foarte încărcată, fiind vorba şi despre o moţiune de cenzură asupra ministrului Finanţelor, astfel încât această modificare – care era a punctul 5 pe ordinea de zi – nu a mai ajuns să intre la vot. A doua zi, din păcate, nu s-a mai întrunit cvorumul. Drept urmare (N. R. – Interviul a fost realizat pe 16 dec.), încercăm ca măcar în săptămâna aceasta dinaintea Crăciunului, să intre pe ordinea de zi. Dar vreau să semnalez faptul că nu toţi colegii realizează cât de mult poate fi afectată şcoala românească dacă nu găsim soluţii viabile acum.
– Bag samă, nu prea avem noroc la Parlament…
– Trebuie spus că tot luni, 9 decembrie, trebuia să intre în plen Legea Protecţiei Cadrelor Didactice. Era un moment favorabil, în ciuda opiniilor care încercau să ne descurajeze, spunându-ni-se că vom deveni funcţionari publici, că vom avea multe probleme – lucruri total neadevărate. Precizez că toate aceste modificări propuse de noi pentru a fi legiferate au fost discutate şi într-o întâlnire a Biroului Operativ al Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ cu noul ministru al Educaţiei, în data de joi, 14 noiembrie a. c. Şi tot atunci am discutat despre debirocratizarea învăţământului. Apoi am vorbit şi cu colegii noştri din judeţ pentru a veni cu propuneri în acest sens. Acum sunt bucuros să spun că am avut foarte multe reacţii din şcoli, dovadă că aceste mormane de hârţoage pe care trebuie să le producem sunt efectiv o problemă. Am centralizat sugestiile la nivel de judeţ, apoi le-am trimis la Federaţie, care la rândul ei a centralizat propunerile din toată ţara. Rămâne de văzut, concret, ce măsuri vor fi adoptate în această privinţă.
– Se apropie sărbătorile şi o întrebare firească ar fi cum stăm cu salariile din decembrie?
– Salariile s-au luat, şi mă bucur că la noi în judeţ nu au existat probleme. Dar trebuie să menţionez că am fost în permanentă legătură cu Inspectoratul Şcolar Neamţ, şi am urmărit din scurt desfăşurarea lucrurilor. A fost o problemă la un moment dat, pentru că nu se primiseră bani suficienţi pentru achitarea dărilor către stat. Am intervenit prin Federaţie la Minister, şi lucrurile s-au rezolvat. Spun că mă bucur, pentru că sunt judeţe, de exemplu Suceava, care nu avea validate statele de plată pentru luna decembrie din cauză că trebuia operată o reducere de 70 de posturi didactice. Noi am trecut prin această durere acum un an şi jumătate, iar acum stăm relativ bine. Spun relativ bine pentru că, practic, numărul de personal didactic şi auxiliar nu este suficient, dar la Minister s-a văzut clar că ne-am străduit să facem economii. Subliniez însă faptul că noi nu suntem şi nu vom fi niciodată de acord să facem economii în detrimentul calităţii şi a funcţionalităţii în unităţile şcolare şi vom pleda întotdeauna pentru a avea suficient personal didactic, didactic auxiliar şi nedidactic.
– Aţi rezolvat şi problema acordării drepturilor băneşti obţinute prin instanţe?
– Încă mai avem unele probleme cu plata sumelor aferente dobânzilor, pentru că au fost şcoli care în loc să solicite dobânzile penalizatoare, le-au bifat doar pe cele remuneratorii. Deja au început să vină hotărârile instanţei pe lămuririle de dispozitiv şi se spune clar că trebuie să fie acordată dobânda penalizatoare. Am luat imediat legătura cu Inspectoratul Şcolar, care a solicitat şcolilor sumele necesare. Din păcate, deocamdată, un număr foarte mic, de doar 6 unităţi, au făcut această solicitare. Sperăm ca în anul viitor să se alinieze şi restul şcolilor rămase cu această problemă nerezolvată.
– Dacă vorbim despre aşteptările anului viitor, care ar fi priorităţile dumneavoastră?
– Una dintre marele noastre preocupări, la nivel judeţean şi, evident, şi la nivel naţional, este să obţinem o alocare bugetară suficientă pentru buna desfăşurare a activităţii din unităţile şcolare. Am mai spus-o şi o repet: nu mă aştept să avem 6% din PIB. În 2019 nu au mai fost nici măcar 2,99%, pentru că la cele două rectificări ni s-au luat bani de la buget, ajungând la 2,77%. Noi sperăm ca în bugetul pe 2020 să avem o alocaţie considerabil mai mare decât cea din acest an. Subliniez că este o premisă esenţială pentru o nouă calitate în învăţământ.
– Credeţi că sistemul de învăţământ românesc „sângerează” accidental sau este „înjunghiat” pe la spate?
– Cred că în ultima vreme se duce o campanie împotriva sistemului de învăţământ românesc, şi argumentez: au ieşit rezultatele la testele PISA, care nu sunt încurajatoare, şi am văzut luările de poziţie pe acest fond a doi foşti miniştri ai educaţiei. Domnul Funeriu nu m-a surprins prea tare, deşi susţine nişte enormităţi, afirmând că sindicatele din învăţământ sunt o structură paralelă. Dar nu ştiu cum am putea fi noi o structură de putere, în condiţiile în care deciziile le iau alţii. Noi încercăm doar să influenţăm deciziile, în sensul bun al cuvântului. De asemenea, minte când spune că a descoperit, atunci când era în exerciţiul funcţiunii, că automat 1% din salariile cadrelor didactice ajungea la sindicate drept cotizaţie. În primul rând, nu toţi aveau 1% cotizaţie – spre exemplu Neamţul avea 0,5% la acea vreme, iar în prezent suma este şi mai mică, de 0,4% – iar o altă minciună este că aceşti bani erau viraţi automat sindicatelor. Niciodată cotizaţia nu s-a oprit pe statul de plată decât atunci când a existat o cerere de adeziune la sindicat a unui coleg, inclusiv acceptul lui de a i se opri cotizaţia pe statul de plată. Iată cum dezinformează acest om!
O a doua luare de poziţie, care ne-a şi mirat puţin, este a fostului ministru Mircea Miclea, care în anii 2006 a fost, pentru o scurtă perioadă, ministru al Educaţiei, şi a demisionat, considerând că sistemul de învăţământ este subfinanţat şi că nu se poate face o reformă reală în învăţământ. La acea vreme am apreciat gestul dumnealui şi ne miră că vine acum şi spune că după 1990 s-a dat liber la sindicalizare în sistem. Păi ce, trebuia să se oprească sindicalizarea?! Este mare păcat ca un profesor universitar, considerat o mare valoare, să blameze dreptul la asociere prevăzut în Constituţie. A spus că întotdeauna sindicatele s-au opus reformei, în special membrii de sindicat mai puţin pregătiţi. Eu le-aş aminti celor doi foşti miniştri că sindicatele au venit cu iniţiativa legislativă de a se aloca minim 6% din PIB pentru învăţământ. Amintesc asta pentru că, de altfel, domnul Miclea recunoaşte subfinanţarea actuală. Noi am atras în permanenţă atenţia că trebuie umblat la programele şcolare, la planurile de învăţământ, ne-a interesat întotdeauna formarea continuă a cadrelor didactice şi am semnalat că nu e normal ca dascălii să plătească din propriul buzunar cursurile de formare, pentru ca să acumuleze numărul necesar de credite. De asta ne miră aceste luări de poziţie. Răspunsul nostru, formulat la nivel de Federaţie, a fost deja publicat în presă. Dar cred că aceste opinii sunt şi puţin (?) dirijate. Nu contest că domnul Miclea vine şi cu unele propuneri pentru realizarea unei reforme adevărate în sistemul de învăţământ, dar ne-a mâhnit poziţia dumnealui, care, în privinţa sindicatelor, nu este deloc în concordanţă cu realitatea.
– Cum aţi rezuma activitatea sindicală pe 2019?
– O să încerc, în mare, doar câteva repere. În ianuarie vom prezenta un bilanţ mai în detaliu. Principalele noastre griji au fost păstrarea locurilor de muncă şi salarizarea. Atunci când a fost cazul, am intervenit cu pârghiile care ne-au stat la îndemână, fie la nivel judeţean, fie la nivel naţional.
Mai trebuie spus că am fost prezenţi întotdeauna la toate etapele de mişcări ale personalului didactic, atât la reîntregiri de normă, cât şi la rezolvarea unor restrângeri totale de catedre.
De asemenea, am fost prezenţi la examenul de titularizare, şi vreau să mulţumesc, pe această cale, colegilor noştri, lideri de sindicat – unii şi membri ai Consiliului Judeţean – care, ca reprezentanţi ai noştri, au participat la toate aceste activităţi.
Am fost prezenţi la toate etapele concursului de acordare a gradaţiilor de merit şi am fost atenţi ca desfăşurarea să se facă în condiţii corecte. Drept dovadă este faptul că am observat, la vremea respectivă, că un număr de gradaţii de merit la personalul didactic auxiliar se pierduse pe undeva şi, în urma intervenţiei noastre, acestea au fost „găsite” şi atribuite colegilor noştri.
Am fost mereu prezenţi la Comisiile Paritare, unde am încercat să rezolvăm problemele cu care se confruntau fie mai mulţi membri de sindicat, fie cazuri particulare. De fiecare dată am argumentat atunci când am considerat că s-au făcut abuzuri, şi am rezolvat aceste probleme.
Nu în ultimul rând, am insistat ca unităţile şcolare să pună în aplicare hotărârile judecătoreşti în litera lor, şi aici vorbesc de dobânzile penalizatoare. Nu s-a înţeles de toată lumea cum trebuie aplicate şi a trebuit să reluăm, nu în puţine cazuri, procesele, pentru lămurire de dispozitiv.
Şi, nu în ultimul rând, am organizat formarea liderilor de sindicat din Neamţ în trei sesiuni, axându-ne pe teme sindicale şi de comunicare eficientă în managementul sindical. De asemenea, am organizat cursuri de formare şi pentru colegii din şcoli, la solicitarea acestora, un exemplu în acest sens fiind Şcoala Gimnazială nr. 5 din Piatra-Neamţ.
– Relaţiile externe?
– Am deosebita plăcere să subliniez că avem relaţii foarte bune cu Federaţia Sindicală din Educaţie şi Ştiinţă din Republica Moldova. Pe 27 martie 2019 am avut ca invitaţi colegi din această federaţie, la acea dată fiind o triplă sărbătoare pentru noi – 101 ani de la unirea Basarabiei cu România, lansarea unei cărţi despre regretatul profesor Gheorghe Amaicei şi aniversarea a 20 de ani de la reapariţia Revistei Apostolul, prilej de deschidere a unei subredacţii a revistei la Chişinău. Pe linia acestor bune relaţii, în aprilie 2019, la Roman, am organizat formarea, pe dialog social, a tuturor liderilor de sindicat din raionul Hânceşti. Am încercat să le implementăm şi lor ideea că formarea unor comisii paritare în şcoli poate fi un instrument foarte bun pentru rezolvarea multor probleme. Desigur vom continua proiectele legate de formare demarate cu colegii noştri din Chişinău, dar la anul vom încerca să punem şi bazele unei colaborări efective şi cu românii din Ucraina. Nădăjduim să ne cunoaştem mai bine, să facem publice problemele lor şi să avem apariţii regulate în revista Apostolul şi a fraţilor din Bucovina de Nord.
– Care ar fi priorităţile anului 2020?
– Anul viitor vom avea un eveniment deosebit pe care-l vom şi marca – 30 de ani de la înfiinţarea Sindicatului Liber al Lucrătorilor din Învăţământ şi Cercetare Ştiinţifică Neamţ.
Apoi rămâne grija noastră cea de toate zilele, pentru ceea ce înseamnă de fapt menirea sindicatului: apărarea locurilor de muncă, optimizarea salarizării în sistemul de învăţământ şi aplicarea celor două creşteri salariale programate: una la 1 ianuarie 2020 şi una la 1 septembrie 2020 – care, din câte se vehiculează în spaţiul public, s-ar putea să fie pusă sub semnul întrebării – plus activitatea permanentă privind participarea noastră la comisiile de dialog social.
Anul care s-a încheiat a fost un an greu, dar aşa cum spuneam şi altă dată, am început să ne obişnuim cu anii grei. Nu ştim cum va fi 2020, dar un semn care ne va indica dacă va fi un an mai agitat sau liniştit va fi dat de alocaţia bugetară.
Colegilor mei le doresc să nu-şi piardă încrederea în ideea de mai bine, în ideea că sistemul de învăţământ românesc va avea rezultate mult mai bune decât până acum, că va beneficia de finanţarea necesară. Tuturor le doresc să fie sănătoşi, să aibă Sărbători frumoase alături de cei dragi şi, din tot sufletul le zicem „La mulţi ani!”
Şi să aibă încredere în sindicat, să nu plece urechea la cei care ar dori să ne dezbine pentru cu totul şi cu totul alte interese decât buna funcţionare a sistemului de învăţământ.
A consemnat Mircea ZAHARIA