Pe data de 5 octombrie în întreaga lume dascălii sunt sărbătoriţi, recunoscându-li-se meritul lor în formarea valorilor, culturii şi moralei unei societăţi. Educaţia şi, implicit, educatorul stau la baza evoluţiei pozitive a unui stat pentru că sunt, aşa cum spunea Nelson Mandela”armele cele mai puternice capabile să schimbe lumea”.
Din nefericire, în cei 23 de ani de democraţie originală românească, educaţia a fost pentru guvernanţi o povară financiară, acordându-i-se acestui domeniu clamat şi legiferat în mod ipocrit, „prioritate naţională”, bugete iresponsabil de mici. Aşa s-a ajuns la „performanţa” de a închide peste 20.000 de localuri ale unităţilor de învăţământ, iar statutul social al celui pe care îl sărbătorim pe data de 5 octombrie s-a degradat continuu, fiindcă „răsplata” pentru nobila muncă prestată poate intra în categoria „ajutoarelor sociale”. Pentru mulţi politicieni cu putere de decizie din această ţară, al căror orizont al raţiunii tinde către un punct şi care se călăuzesc după principiul „după noi potopul”, dascălii nu produc nimic.
A sosit timpul să construim o lege a educaţiei realistă, coerentă şi progresistă, să înceteze subfinanţarea învăţământului, să se regândească grila de salarizare pentru învăţământ în sensul recunoaşterii importanţei muncii didactice, să înceteze politizarea funcţiilor de conducere, iar programele şcolare să fie în concordanţă cu realitatea cerinţelor de pe piaţa muncii.
Astăzi, de Ziua Mondială a Educatorului avem şi noi dreptul să cerem să fim respectaţi la fel cum sunt respectaţi dascălii din ţările civilizate, vrem stima pe care o merităm pentru că educăm generaţiile viitoare ale României, vrem să trăim şi noi decent. Vrem, de fapt, să se respecte promisiunile făcute în campaniile electorale şi nu cerem prea mult.
LA MULŢI ANI STIMATE DASCĂL şi ne ajute Dumnezeu ca speranţele noastre să devină realitate!
PREŞEDINTE FSLI,
Simion HANCESCU
Bucureşti, 4.10.2013