de Ludovica şi Victor TĂNĂSESCU
Istorici cu vechi state de cercetători, profesori formatori de mentalităţi sănătoase, patrioţi autentici ancoraţi dintotdeauna în conştiinţa naţională, neobosiţi căutători de comori ale trecutului românesc, Ludovica şi Victor Tănăsescu – ale căror calde sentimente de prietenie mă onorează – ne oferă o nouă carte, o oglindă a comunităţii care şi-a depănat traiul pe aceste meleaguri de legendă. Subiectul Paginilor răzleţe de istorie sunt Bălţăteştii – „colţul lor de rai”, aşa cum le place să le spună cu duioşie în curtea înecată în crini, trandafiri, zambile, lalele şi tot ce a lăsat Dumnezeu mai frumos.
Toată admiraţia şi gratitudinea pentru Editura „Cetatea Doamnei” din Piatra-Neamţ care a publicat în condiţii dintre cele mai bune aceste pagini de istorie. Un exemplu de urmat.
Departe de a reprezenta o evocare sentimentală a zonei, paginile răzleţe sunt rodul celor mai serioase cercetări a documentelor şi surselor autorizate. Locuirea istorică a spaţiului e atestată documentar încă de la 1 septembrie 1608, autorii insistând pe soarta dramatică a schimbării stăpânilor unui teritoriu aflat la frontiera principatului Moldovei cu ambiţiile Rusiei şi Imperiului habsburgic. O informaţie ce mi se pare interesantă se referă la plăieşii statorniciţi de Domnie în aceste zone de graniţă, la statutul acestor locuitori – oameni liberi – la starea lor socială şi economică, la ocupaţiile lor. Cercetarea mai extinsă a acestei problematici şi în alte zone frontaliere ale Moldovei ar duce, cred, la descoperirea multor lucruri neştiute legate de modul în care Domnitorii au conceput politica de apărare a hotarelor Ţării înainte, dar mai ales după ce vechile hotare au fost mutate adânc, în interiorul ţării, în urma tranzacţiilor intre Poarta Otomană, Austria şi Rusia.
Atenţia cititorului paginilor răzleţe este atrasă cu deosebire de relatările despre organizarea unei mişcări revoluţionare în Bălţăteşti la 1848, pe filiera informaţiilor din memoriile diplomatului rus Wilhelm Kotzebue care a locuit zece ani în conacul Cantacuzinilor din acest sat. Relatările sunt scrise cu talent şi păstrează intact parfumul epocii, de pildă, într-un tablou pe cât de colorat, pe atât de realist şi înduioşător al „revoluţionarilor” din Bălţăteşti: Oamenii aceştia arătau foarte pitoresc, pe caii lor mici, dar focoşi, cu căciuli înalte din blană de oaie, în sumane maronii strânse cu cingători foarte late din piele, în care se aflu cuţite şi fluiere, la unii chiar pistoale adevărate. Fiecare purta, atârnată peste umăr, o puşcă de lungime neobişnuită, din ale căror încărcătoare ieşea câte o bucată de blană de iepure destinată să protejeze de pulberea de umezeală. Aproape toţi bărbaţi frumoşi, statură zveltă, aveau poftă de luptă în ochi: cavalerie în carne şi oase!” – conchide Kotzebue. E greu să nu vezi cu ochii minţii ceata aceea de flăcăi frumoşi călărind caii lor mici şi focoşi, nerăbdători să dea piept cu duşmanul. N-a fost să fie.
O parte importantă a lucrării este consacrată omagiului autorilor şi al oamenilor din Bălţăteşti ostaşilor-eroi, plecaţi de lângă ei să apere Patria şi hotarele ei în faţa celor care au râvnit dintotdeauna să stăpânească aceste meleaguri mirifice: ruşi, germani şi câţi or mai fi fost… Ludovica şi Victor Tănăsescu şi-au făcut o datorie de conştiinţă aducând de pe meleaguri străine osemintele sublocotenentului-erou Mihai Oprea, căzut la datorie departe de ţară. Au bătut sute de kilometri, au deschis uşi ferecate, au răscolit pământul cimitirelor şi au aflat locul unde era îngropat eroul de la Bălţăteşti; l-au adus acasă, i-au cinstit memoria, au făcut cunoscut Jurnalul scris cu sânge al acestui tânăr abia ieşit din adolescenţă care n-a apucat să trăiască decât pentru a lupta cu duşmanii Ţării lui. E greu de apreciat gestul acestor doi oameni – Ludovica şi Victor Tănăsescu – profesori şi cercetători ai istoriei, care nici bogaţi n-au fost, nici funcţii mari n-au avut, nici moşteniri fabuloase n-au primit. Au avut însă ceva ce nu se găseşte uşor: suflet mare, mândria că sunt români şi descendenţi ai unui neam cu rădăcini adânci pe meleaguri nemţene, modestia omului care ştiind multe e conştient că ştie foarte puţin, simţul datoriei faţă de urmaşi, simţul datoriei faţă de adevărul istoric…
Pagini răzleţe de istorie ar trebui să stea pe mesele librăriilor din toată ţara. Ar trebui.. Pagini răzleţe de istorie ar trebui să intre în lista lecturilor obligatorii pentru copii. Ar trebui…Se opun însă incultura, răutatea, tembelismul, suficienţa acelora care cred că doar prezentul lor contează…
Bucureşti, iulie 2013
Viorica MOISUC
Prof. univ. dr., fost Senator de Neamţ şi Europarlamentar