Fără şcoală, opera-i goală.
Fără studiu, e doar un preludiu.
Fără transpiraţie e doar aspiraţie. Dar fără har, e în zadar.
● Avem o literatură, ce facem cu ea? Cine o gestionează? În grija cui e literatura română azi? Cine o promovează, cine o apără? Cine (mai) are nevoie de literatura română actuală? Trăim în epoca statisticilor, aşa că putem aproxima inclusiv apetitul pentru lectură al unei societăţi, al unei comunităţi, „consumul” de carte, consumul cultural.
● Care mai e relaţia scriitorului român de azi cu „duşmanul de moarte”, cititorul? Cititorul, trebuie să recunoaştem, nu se formează singur. El trebuie „condus” spre literatură, trebuie „tentat”, trebuie învăţat. Cine să o facă? Şeful de bloc? Şeful de „asociaţie agricolă”? Sau profesorul…!? Cunosc o mulţime de profesori (de literatură!) care nu ştiu să povestească nici visele pe care le-au avut peste noapte, dar să mai (şi) vorbească despre nivelurile de receptare ale unei poezii! Sau ale unei proze „abisale”…!
● Eşti ceea ce citeşti; sau: eşti suma lecturilor tale; sau: cine nu citeşte, nu trăieşte; sau: spune-mi ce citeşti, ca să îţi spun cine eşti … etc. Un cititor este un supravieţuitor al unui complex de lumi, reale sau imaginate. Un necititor este un vieţuitor al lumii şi realităţii imediate. Un cititor trăieşte. Un necititor este … trăit. Un cititor citind câştigă timp fizic şi timp virtual, pătrunde cu mintea în universuri paralele, cochetează cu eternitatea. Un necititor nu are niciodată timp, el este hăituit de timp…!
● Din păcate literatura română de azi e cam nicăieri în Europa mare, rămânem mai departe o insulă (în derivă?) într-o societate, cea europeană, care te invită la competiţie, dar nu te trage de mânecă dacă nu o faci. Tu ca scriitor eşti neputincios în faţa unei pieţe de carte uriaşă, cea europeană, dar aici ar trebui să intervină politicile culturale ale statului român, prin instituţiile sale abilitate. Nu o face nimeni. Avem cinci milioane de români, după statistici, plecaţi în Europa după revoluţie. Cum ajunge cultura română la ei? Nu cumva, prin impasibilitate, prin prostia instituţională, îi condamnăm definitiv la … desţărare?
● Ar trebui să se introducă în „codul penal” pedepse pentru veleitarii agresivi, pentru critica „pozitivă” atunci când e vorba de cărţi proaste. La „protecţia consumatorului” ar trebui să fie înfiinţat un departament pentru „literatură sub stas”, proastă, jenantă, dar care circulă. Dar ce, oamenii care circulă pe stradă sunt toţi deştepţi, alfabetizaţi…?
● Poetul fără har e ca un maidanez care latră a pagubă ca să-l audă cititorul, care e, în fond, un plictisit sau un prefăcut. Un mare monah român îmi spunea: „Poetul este copilul lui Dumnezeu. Poetul cu har, se înţelege. Poetul fără har, însă, îl maimuţăreşte pe Dumnezeu…!”. Nu ştiu explicaţie mai apropiată de adevăr.
● Poezia nu e o miză, niciun test de departajare a personalităţilor umane. Sunt mulţi oameni, însă, care trăiesc poezie fără să ştie. Ca monsieur Jourdaine, cel care trăia proză de o viaţă şi a trebuit să afle asta la maturitate, de la un profesor coţcar. Mă bucur, într-un fel, că cititorii de poezie sunt rari, în felul acesta ne demonstrăm şi noi starea de fiinţe rare, alese. Dacă toată lumea ar citi poezie, aşa cum mănâncă pâine sau cartofi, s-ar banaliza ceea ce ar trebui să fie un lucru excepţional. Să ne mulţumim că suntem neînţeleşi, cetiţi doar de iniţiaţi. Ce ar fi să dondăne toată lumea pe stradă, ca nebunii, continuu, pe limba poeziei?
● Din când în când un popor trebuie să-şi reformuleze miturile. Să le rescrie, să le reinterpreteze, să le aducă în prezent. E condiţia supravieţuirii sale în rândul celorlalte naţii.
● Cred că şi dacă am pune noi juriul de la premiile Uniunii Scriitorilor să dea Premiul Nobel, tot nu l-ar primi un român şi asta ca să nu tulburăm orgoliile locale. După calculele mele şi după un temeinic studiu al evoluţiei astrale, cred că vom lua Premiul Nobel pentru literatură în ultimul an în care se va mai acorda, înaintea falimentului „Fundaţiei Nobel”. (N. R. – selecţii din volumul Jurnal de campanie, în curs de apariţie)
Adrian ALUI GHEORGHE