LUCIAN STROCHI 65 profesor doctor, scriitor, critic de artă plastică

Născut la Petroşani, Hunedoara, în ziua de 23 iulie 1950, după absolvirea Facultăţii de Filologie a Universităţii Bucureşti, (1974), Lucian Strochi a fost repartizat în Judeţul Neamţ, ca profesor la Şcoala Generală din Comuna Tazlău. Prin concurs, a fost bibliotecar la Biblioteca Judeţeană Neamţ (1979-1982), la Şcoala Generală Nr. 3 din Piatra-Neamţ (1982-1989; 1990-1991), a fost director al Casei Prieteniei Neamţ – Champagne-Ardenne (Casa Franţei) (1991-1998), concomitent, a deţinut funcţii în administraţia publică locală, apoi director al Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a Judeţului Neamţ (2001-2005), director artistic al Teatrului Tineretului (2006-2008); a revenit la catedră (Grupul Şcolar „Dimitrie Leonida”, Colegiul Naţional „Petru Rareş” şi Şcoala Nr. 6).

Debutul literar a fost găzduit de Ziarul „Steagul roşu” din oraşul natal (1966), urmat de mai multe participări la diferite concursuri din ţară, obţinând peste 80 de premii pentru creaţie şi critică literară. A debutat în volum cu „Penultima partidă de zaruri”, povestiri (1985), urmat de o bogată operă literară până la „Ancadierul – poezii de formă fixă cu ilustraţii” (2015), toate cele peste treizeci şi cinci de cărţi publicate în acest interval – proză, poezie, teatru, critică literară şi de artă – impunând o concluzie indubitabilă: maturitatea artistică deplină a scriitorului Lucian Strochi

Sfidând anumite criterii ce proclamă, în fauna noastră culturală şi artistică, un anumit tip de scriitor (includerea în manualele şcolare, prezenţa ostentativă la posturile de radio şi televiziune etc.) şi, înzestrat cu calităţile unui scriitor autentic (luciditate, simţ dezvoltat al nuanţelor, inteligenţă, zestre livrescă, talent şi toate celelalte), Lucian Strochi şi-a scris opera de până acum dovedindu-se un liric, un narator cerebral, dar şi un erudit înzestrat, care ştie, de la Friedrich Hebbel, că erudiţia „este o bancnotă ce nu poate fi folosită decât acolo unde poate avea valoare” şi, adăugăm noi, de către acel care este înzestrat cu har.

 In încheierea succintului nostru demers asupra activităţii literare a scriitorului, şi nu numai, care a fost răsplătit, în timp, cu multe premii şi distincţii amintite deja, adăugăm în mod special: Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004). A fost: redactor-responsabil şi redactor coordonator al publicaţiei „Reformatorul”; codirector-editor al Revistei „Antiteze”, director al Revistei „Asachi”. Este membru al Uniunii Scriitorilor (1995), al Uniunii Artiştilor Plastici – secţia de critică (1999), a obţinut titlul de doctor în filologie, cu teza „Dimensiuni ale fantasticului în creaţia artistică a lui Mircea Eliade şi Vasile Voiculescu” (decembrie 2003).

Redăm o listă a cărţilor publicate până acum: „Penultima partidă de zaruri”, povestiri, 1985; „Gambit”, roman, 1990; „Cuvântul cuvânt”, versuri, 1994; „Judeţul Neamţ, monografie” (colab.), 1995; „Purtătorul de cuvânt”, versuri, 1996; „Cicatricea”, roman, 1996; „Sonete”, versuri, 1998; „Memoria fulgerului”, povestiri, 1999; „Monere 50”, versuri, 2000; „Emisferele de Brandenburg”, roman, 2001; „Versuri”, antologie, 2002; „Introducere în fantastic”, eseuri, 2003; „Fantasticul în proza românească”, eseuri, 2004; „Paradoxala Olanda”, 2004; „Antologie a muntelui”, 2005; „Ceasornicul lui Eliade”, povestiri, 2006; „Teatru”, 2008; „Ore suplimentare, 11 povestiri”, 2008; „Funia de nisip”, 2010; „Alfabetul animalelor” I-III, 2011-2012; „Cuvântul cuvânt”, versuri, ed. plurilingvă, 2011; „Despre esenţe şi tincturi”, aforisme, 2011; „Poesii vechi şi nouă”, versuri, 2012; „Gânduri-rânduri”, aforisme, 2013; „Cicatricea”, roman, ed. a II-a, 2013; „Ancade şi alte poezii de formă fixă”, 2014. „Insula lui Iisus”, „Ancadierul – poezii de formă fixă cu ilustraţii”, 2015, şi-i adresăm urarea La mulţi ani, maestre!

Constantin TOMŞA

în numele redacţiei revistei „Apostolul”