Pe data de 9 mai s-au împlinit 120 de ani de la naşterea poetului, dramaturgului şi filosofului Lucian Blaga. Născut în anul 1895, în localitatea Lancrăm, în familia unui preot, Lucian Blaga şi-a petrecut copilăria în satul natal. Nu a vorbit până la vârsta de 4 ani, fiind „mut ca o lebădă”, după el însuşi se autodefinea într-un vers celebru.
După Facultatea de Teologie din Sibiu (1917), continuă studiile universitare la Viena, unde obţine, în 1920, titlul de doctor în filosofie cu teza „Kultur und Erkenntnis” („Cultură şi cunoaştere”). La 28 mai 1936, a fost ales membru titular al Academiei Române.
A fost membru fondator al revistei „Gândirea”, apărută în 1921; între 1943 – 1944 a editat, la Sibiu, revista „Saeculum”.
Intră în diplomaţie în anul 1926, ocupând succesiv posturi de ataşat cultural pe lângă legaţiile României din Varşovia, Praga, Lisabona, Berna şi Viena. A fost ataşat şi consilier de presă la Varşovia, Praga, Berna (1926 – 1936) şi Viena (1936 – 1937) subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1937 – 1938) şi ministru plenipotenţiar al României în Portugalia (1938 – 1939). După 1944 interzis total de cenzura comunistă. Moare pe 6 mai 1961, la Cluj-Napoca.
Secolul al XIX-lea este al lui Eminescu. Ni se pare potrivit să spunem că secolul XX va fi socotit al lui Blaga (…). Nu cunoaştem, nici dincolo de graniţele culturii româneşti, un creator modern care să fie deopotrivă mare în trei ramuri de creaţie: poezie, dramă, filosofie. (Constantin Noica)