Cine escaladează aleile parcului Cozla şi ajunge la „Colibele haiducilor” vede în stânga o bancă din piatră inscripţionată cu numele prof. Har. Mihăilescu. Ce informaţii avem despre dascăl? Destule ca să constatăm că a fost cineva în târgul Pietrei, un cărturar.
A văzut lumina zilei în 1906 în satul Vânători de lângă Piatra – Neamţ. A fost şi el rareşist ca mulţi plozi ai târgului. A făcut Facultatea de Litere din Bucureşti, secţia filologie romanică şi a ajuns purtător de catalog la Liceul de pe Ştefan cel Mare. Un profesor sever, cu pretenţie. Îţi spunea de la prima oră: „Dacă nu înveţi româneşte, nu termini şcoala!”. Şi se ţinea de cuvânt. „Nu citeşti, nu ştii…!”. N-ai învăţat „Popor, izvor renăscător” îţi punea 1 (unu), cât tine de mare. Elevii l-au poreclit „Hâr” de la Haralambie şi când îl vedeau prin mahalaua Precista dispăreau din ochii lui. Le era frică să nu-i întrebe despre „Povestea unui om adevărat”, „Mitrea Cocor” şi „Pământul desţelenit”, operele la modă pe atunci. Când dom’ profesor apărea pe str. Constantiniu din Piatra, liceenii dispăreau din peisaj. Scurt şi clar.
Prof. Mihăilescu era tobă de carte. Citea enorm şi compunea poezii. Primele versuri le-a semnat în Anuarul Liceului „Petru Rareş” şi revista „Îndemnul” din Tg. Mureş. A frecventat şedinţele „Sburătorului”, condus de Eugen Lovinescu, iar numele său apare în publicaţii centrale prestigioase, precum „ Universul literar”, „Bilete de papagal”, „Falanga”, „Vremea” şi altele. Pietrean fiind n-a uitat niciodată acest lucru şi a colaborat la publicaţiile locale cu profil literar sau ştiinţific: „Apostolul”, „Pe drum”, „Petrodava”, „Bloc”, „Valea Bistriţei”, dar şi la „Jurnalul literar” (1938-1940) a lui George Călinescu, „Gazeta Transilvaniei” şi „Claviaturi” de la Braşov. După 23 august, a activat în cadrul cenaclului „Slova noua”, astăzi „Calistrat Hogaş”, a publicat la „Flacăra”, „Ceahlăul”, „Luptătorul”, „Steagul Roşu”… E regretabil că, despre un astfel de cărturar, nu se mai spune nimic.
Dumitru RUSU