24 martie 2017, ora 11, întâlnire de onoare cu trecutul, la Muzeul de Istorie şi Arheologie Piatra Neamţ. Amfitrionul este domnul profesor Dan Mihăilescu, cel care a iniţiat şi a coordonat acest Colocviu ajuns la ediţia XL.
Tema este ca de obicei: „Dascăli nemţeni de altădată”, iar programul interesant denotă aceeaşi grijă a domnului profesor pentru oameni şi detalii. Pe hol te întâmpină chiar gazda pentru a te îndruma să vizitezi expoziţiile: Ciocnirea civilizaţiilor – războaiele daco-romane ilustrate în machete, Portrete în istorie şi expoziţia de pictură a doamnei educatoare Maria Baroi. Oamenii se recunosc, se salută, îşi exprimă impresiile prezente despre picturi şi deapănă amintiri comune. Simţi bucuria revederii şi nostalgia după vremi de mult trecute. Apoi, sala unde are loc Colocviul se animă şi dascăli ajunşi la vârsta bunicilor se aşază cuminţi lângă elevii de la Liceul „Gheorghe Asachi” îmbrăcaţi în iile noastre populare.
În deschiderea programului ia cuvântul domnul profesor Dan Mihăilescu, care menţionează că este ultima ediţie a acestei remarcabile evocări a dascălilor nemţeni care fac cinste şcolii româneşti şi judeţului nostru. În continuare domnul profesor prezintă „Învăţători nemţeni decoraţi cu Ordinul Mihai Viteazul”. Din vorbele domniei sale răzbate respectul faţă de personalitatea celor prezentaţi şi ies în evidenţă aplecarea spre detalii şi precizie a profesorului de istorie. Cele câteva pagini scrise de mână au în spate ore şi zile de cercetare a documentelor, de discuţii cu persoane care au avut contact cu perioada respectivă, o serioasă muncă de investigaţie. Pare simplu, dar în realitate presupune dăruire, dorinţă de a scoate dintre paginile prăfuite ale istoriei oameni deosebiţi, modeşti şi uitaţi.
Despre activitatea institutorului Emanuil Halunga vorbeşte apoi cu mult respect, domnul profesor Gheorghe Radu. Expune liber, revine şi citează fragmente din scrisoare, se asigură că publicul este prins de subiect. Remarci imediat tehnicile profesorului care este interesat de modul în care transmite şi este receptată informaţia. Lecţia devine plăcută şi interesantă.
Spre bucuria publicului, domnul profesor Gheorghe Amaicei evocă cu deosebit respect, nostalgie şi umor, figuri de dascăli nemţeni care au contribuit la formarea sa ca personalitate. Distins, domnul profesor emană bunătate şi căldură. Discursul domniei sale devine mesaj către generaţia tânără de dascăli: fără dedicaţie nu se poate face educaţie.
Programul artistic susţinut de elevii Colegiului Naţional „ Gheorghe Asachi” vine să susţină ideea că dascălul transmite trăirea. Îndrumaţi de doamna profesoară Mihaela Gherghelescu şi domnul profesor Paul Imbrea, elevii au cântat, au recitat poezii dedicate dascălilor, au citit din creaţiile lor şi ne-au încântat auzul cu doina cea nemuritoare. Tineri, frumoşi în iile lor, viitorii dascăli au transmis bucurie şi sensibilitate.
Despre viaţa şi activitatea deosebită a unei alte „normaliste”, educatoare şi pictoriţă, absolventă a Liceului Pedagogic în 1952, prezentă în public, vorbeşte doamna profesoară Sabina Stănescu: „Doamna Maria Baroi, o viaţă dăruită şcolii”, însoţind vorbele de imagini de mult trecute în amintiri. Artista comunică bine cu publicul şi transmite emoţie şi bucurie. Picturile pline de culoare şi înţelesuri se derulează încet sub privirile încântate ale celor din sală.
Apoi, despre picturile doamnei Maria Baroi vorbeşte cu admiraţie şi căldură, dar mai ales cu profesionalism, doamna profesoară Violeta Dinu. Tehnică, culoare, mesaj, dăruire, toate sunt remarcate şi doamna Maria Baroi este comparată cu pictori renumiţi. Pentru noi cei prezenţi este o onoare să cunoaştem un asemenea om, care reprezintă un adevărat model de urmat.
Vernisajul expoziţiei cu picturile doamnei educatoare Maria Baroi încheie a XL-a ediţie a Colocviului „Dascăli nemţeni de altădată” într-o notă optimistă, de lumină şi culoare.
Consider că e prematur să tragem concluzii asupra acestei prime serii a colocviilor, pentru că – sunt convinsă – domnul profesor Dan Mihăilescu mai are multe de spus şi în această pledoarie susţinută de decenii: au existat dascăli de marcă în învăţământul nemţean şi au urmaşi. Iar prezenţa sa la cârma acestor „Colocvii…”, ca şi cea a expoziţiei de pictură semnată de Maria Baroi, nu fac decât să întărească încă o dată ideea că viaţa unui om se cântăreşte prin ceea ce lasă în urma lui. E o idee nobilă, mărinimos transmisă noilor generaţii de dascăli, spre cinstirea perpetuă a Şcolii româneşti.
Profesor Sabina STĂNESCU