Prof. Victor Sorin Ploscaru – Pledoarie pentru arta portretului, la Sestri Art Gallery

Expoziţia profesorului Victor Sorin Ploscaru, deschisă pe 10 august, la Sestri Art Gallery, s-a impus, cu un firesc succes de public, printre cele mai alese bucurii artistice ale verii. Tentaţia portretului – între grafică şi pictură reprezintă a doua întâlnire a pictorului cu iubitorii artei sale.

„Eu sunt încă un ucenic, deşi am 60 de ani. M-am apucat la 52 de ani de desenat. M-am axat mai mult pe portret deoarece, la urma urmei, figura umană este referinţa cea mai prezentă în jurul nostru. Am lucrat mult în fiecare zi, am zeci, sute, mii de desene, am caiete întregi, însă niciodată nu m-am gândit că le voi expune. Eu cred în progres, talentul nu poate fi definit, dacă nu insişti, nu creezi, nu te antrenezi, ca la sport, sau ca la muzică. Oamenii nu mai acceptă eşecul la 52 de ani, vor performanţă, de aceea abandonează foarte mulţi. Mie nu mi-a păsat, cred că am fost un pic inconştient. În momentul acesta, am curajul să fac mai mult şi cu mai multă siguranţă”, a spus artistul.

„Iată, rămânem uimiţi în faţa simplităţii bine creionate şi bine redate, de o claritatea şi o profunzime aparte, ascunse într-o tuşă de cărbune sau de culoare. Sentimentul personajului atins cu o dibăcie dusă la un grad înalt de exprimare plastică de către mâna artistului, ne emoţionează, ne atinge, ne cuprinde”, a evidenţiat dr. Ecaterina Ganea, curatorul expoziţiei.

Lucrările au stârnit o vie admiraţie, forţa expresivă a mesajului uman şi estetic fiind de primă importanţă, după cum a menţionat părintele şi poetul Dorin Ploscaru. „Tonalităţile şi tonurile lucrărilor sale sunt bine stăpânite, iar libertatea este supapa pe care Victor Sorin Ploscaru o foloseşte pentru a se exprima. Avem chipuri de copii, de actori, de muzicieni, de poeţi, de preşedinţi, în tot atâtea versiuni şi realităţi ale societăţii în care trăim, versiuni ale lucidităţii. Arhetipul şi toposul, istoria suferinţei, a plânsului, a singurătăţii, a sărăciei şi tristeţii sunt surprinse de artist într-o linie şi un punct, iar istoria bucuriei este o expresie a unei stări. Mai ales chipurile de mame, de femei îndurerate au, fără a exagera, o aură de icoană”.

Muzica a însoţit şi de această dată evenimentul, profesoara Luminiţa-Anca Macavei şi eleva sa Irene Ciubotaru, fiind aducătoare de adevărate bucurii.

Violeta MOŞU