Mult timp după 1989, s-a vorbit despre aşa-zisa, ,literatură de sertarˮ pe care scriitorii din perioada regimului comunist ar fi scris-o şi nu ar fi putut să o publice fiindcă aceasta nu ar fi fost în concordanţă cu ideologia vremii. Dar se pare că aşteptarea a fost zadarnică.
Nu de mult, am avut ocazia de a cunoaşte un manuscris care, pe bună dreptate face parte din categoria literaturii la care ne-am referit. Este vorba despre romanul De la un răsărit la un apus de soare scris de medicul doctor Mihai Gh. Enăchescu, al cărui manuscris, prin grija fiului său Mihai-Gabriel Enăchescu, a soţiei sale Martha-Viorica Enăchescu şi a fiicei lor Raluca-Ioana Enăchescu-Condeescu a fost publicat recent la Editura „Cetatea Doamnei” din Piatra-Neamţ.
Pentru a răspunde curiozităţii potenţialului cititor al acestei cărţi, oferim câteva date din biografia autorului.
*Mihai Enăchescu (n. 09.09.1899, Vidra, com. Crucea de Jos, Panciu Vrancea, – d. 20. 02. 1977 Piatra-Neamţ). A urmat studiile primare şi liceale în Piatra-Neamţ (Liceul „Petru Rareş”), apoi Facultatea de Medicină din Iaşi, iar, la îndemnul lui Socrat Lalu, îşi desăvârşeşte studiile ştiinţifice la Sorbona, unde obţine titlu de doctor în medicină. Mai mulţi ani a fost medic asistent la Institutul Medico-Biologic din Paris. Întors în ţară, a fost medic primar, şi a deţinut funcţia de director al Spitalului din Piatra-Neamţ. A publicat numeroase articole şi studii de specialitate, în revistele de ştiinţe medicale din ţară şi din străinătate.
Romanul, cu multe elemente autobiografice, este, în acelaşi timp o deosebit de interesantă frescă a unei întinse perioade despre Ţinutul Neamţ cu locurile şi mai ales cu oamenii săi din zona de munte, dar nu numai. Acţiunea se desfăşoară în mai multe locuri şi pe mai multe planuri, la ea luând parte un număr impresionant de personaje din diferite medii sociale, de la muntenii de pe Valea Bistriţei (gospodari precum Miron şi Ileana Mirescu care îşi trimit feciorul la studii, punând în joc agoniseala de-o viaţă, uncheşul Simion Dominte, învăţători renumiţi rămaşi în istoria învăţământului din judeţul Neamţ precum Cădere, Mrejeriu, Gheorgheasa, Teofănescu, preoţi, cârciumari) plutaşi ce transportau lemnul până la Galaţi ş.a., prezentând totodată frumuseţile locurilor (cu apa Bistriţei căreia îi consacră un adevărat poem în proză) şi legendele care s-au păstrat până în zilele noastre (Piatra-Teiului), realizând şi o prezentare a vieţii rurale din primele decenii ale secolului al XX-lea, un adevărat document al epocii respective.
Eroul principal al romanului, Dumitru Mirescu (Mitucă sau Miti pentru cei apropiaţi) este purtat de autor din satul natal Hangu, dintr-o familie de munteni, în diferite medii culturale, ale Iaşilor (mai întâi ca student eminent al Facultăţii de filologie, apoi ca asistent al profesorului său Dragoslavescu) dar şi în viaţa mondenă (balurile Societăţii „Căprioara”, la seratele din casele boiereşti), în cercurile politice ş.a.
Toate acestea constituindu-se în prilejuri oferite autorului pentru a face o analiză atotcuprinzătoare a vieţii sociale din acea, perioadă din toate punctele de vedere.
În paginile cărţii, cititorul va cunoaşte aspecte variate din viaţa politică şi evoluţia economică a ţării, despre participarea României la cele două conflagraţii mondiale, fiindu-i prezentată şi o imagine a vieţii culturale şi ştiinţifice, toate văzute în context european.
Prof. Constantin TOMŞA