„Teatrul este o şcoală în care înveţi să pui întrebări. // Teatrul nu este decât un loc de întâlnire, spaţiul riscului şi al posibilului.
Această întâlnire este, fără îndoială, o întâlnire sub semnul cuvântului.” (Olivier PY)
Teatrul este o artă a cuvântului, chiar dacă, pe lângă limbajul verbal, se contruieşte cu multe alte coduri (muzică, lumini, costume etc). M-am oprit asupra definiţiilor de mai sus ale regizorului, dramaturgului şi filozofului Olivier Py, ca să-mi arunc o ancoră în marea de anxietate pe care mi-au provocat-o nişte articole ale unor oameni de ştiinţă de peste ocean, care lucrează de zor la dezvoltarea tehnologiei de tip AGI (Artificial General Intelligence – acel tip de inteligenţă artificială care se adaptează la domenii necunoscute fără intervenţia umană). Aceşti cercetători demonstrau că limbajul verbal este limitativ pentru AGI. Deşi limba este un instrument extraordinar de complex, ea reprezintă doar o „bandă îngustă” de transmisie prin care încercăm să comprimăm realitatea, gândurile şi conceptele multidimensionale. Oamenii folosesc metafore şi aproximări pentru că nu pot transmite stări neuronale directe. Un AGI forţat să comunice doar prin text pierde precizia matematică a reprezentărilor sale interne. Pentru un AGI, limbajele formale (matematica avansată, fizica cuantică, codul binar direct) sunt mult mai bogate în sensuri decât limbajul verbal, care este plin de ambiguităţi şi excepţii. Acestea fiind zise, concluzia era că oamenii ar face bine să se instruiască în astfel de limbaje pentru a putea comunica cu atotputernicele AGI într-un viitor apropiat. Nu ştiu dacă supremaţia tehnologiei de tip AGI va fi bună sau distructivă pentru civilizaţia umană, ceea ce ştim sigur este că ne va obliga să ne regândim statutul de om, să medităm asupra trăsăturilor fundamentale care ne definesc, iar limbajul verbal este coloana vertebrală a evoluţiei noastre de până acum.
LINIŞTE, SE REPETĂ!
În debutul acestei toamne şi al stagiunii 2026-2027, cea cu numărul 69 pentru Teatrul nostru, invităm publicul la două premiere care aduc un tribut atât dramaturgiei contemporane, cât şi celei clasice.
19/20 septembrie: CONFESIUNI de Alexander Zeldin, regia Horia Suru
În distribuţie: Cătălina Bălălău, Mircea Postelnicu, Elena Popa, Daniel Beşleagă, Corina Grigoraş, Cătălina Eşanu, Valentin Florea, Macrina Bârlădeanu, Bogdan Ifodi, Florin Hriţcu, Cristina Ciulei, Smaranda Mihalache, cu participarea extraordinară a actriţei VIRGINIA ROGIN.
ALEXANDER ZELDIN este unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori şi regizori de teatru şi de film britanici, din prezent. Născut în 1985, dintr-un tată rus de origine evreiască şi o mamă australiancă, Alexander a crescut la Oxford. Originile sale au influenţat dorinţa sa de a lucra în diverse părţi ale lumii, asumându-şi profund conceptul de multiculturalitate: Coreea de Sud, Orientul Mijlociu, Rusia, Franţa, Italia, Austria.
De curând au venit şi rezultatele României la evaluarea PISA 2025, care indică o deteriorare a performanţelor, faţă de rezultatele din 2022. Comparativ cu ediţia PISA 2022, rezultatele la Ştiinţe şi Matematică sunt apropiate, în timp ce la Lectură a fost consemnată o scădere de 16 puncte. Aproape patru copii din zece ajung la 15 ani sub pragul minim la toate cele trei domenii fundamentale, dar înţelegerea a ceea ce citeşte copilul este de ani buni în scădere.
HORIA SURU este regizor de teatru, cunoscut în special pentru montări de texte contemporane. A absolvit Facultatea de Teatru şi Televiziune la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca în 2008 şi a avut burse de studii la New York (SUA), Clermont-Ferrand (Franţa) şi Valencia (Spania). Are studii masterale în Teatru, Film şi Multimedia la aceeaşi universitate. A fost actor la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ de la absolvire până în 2012. A debutat ca regizor în 2011, până în prezent având în portofoliu peste 50 de spectacole regizate.
Inspirat de conversaţiile cu mama sa şi cu colegi ai acesteia, Alexander Zeldin creează o poveste despre perseverenţa unei femei de a fi ea însăşi în faţa presiunilor vremii. Spectacolul, realizat în cadre de film, reconstituie un destin situat între bornele Australia 1943 – Londra 2021. Alice îşi retrăieşte trecutul, de la adolescenţa protejată şi căsnicia care o sufocă până la maturitatea în care îşi găseşte, în cele din urmă, propria voce şi libertate.
Spectacolul invită la reflecţia asupra libertăţii de a refuza trasee sociale prestabilite. În echilibrul fragil al vieţii, cărţile şi studiul devin ancoră, sursă de rezilienţă. Un spectacol intens, lucid şi profund uman despre alegeri, iubire şi curajul de a o lua de la capăt. Niciodată nu e prea târziu!
Actriţa VIRGINIA ROGIN se întoarce pe scena pe care a debutat după 45 de ani. Actriţă de teatru şi film, cu o carieră de peste patru decenii, originară din Buhalniţa, judeţul Neamţ, formată la clasa lui Dem Rădulescu la IATC Bucureşti, Virginia Rogin şi-a început cariera chiar pe scena Teatrului Tineretului, făcând parte din trupă între anii 1977 şi 1981. A continuat la Bucureşti – Teatrul „Ion Vasilescu”, iar din 1987 şi până în prezent este actriţă a Teatrului Odeon.
26/27 septembrie TARTUFFE după Molière, adaptare de Christopher Hampton, regia Vlad Massaci
Teatrul ar putea fi o reîmprietenire cu cuvintele, cu înţelesurile lumii care ne înconjoară, atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. Orice spectacol de teatru este o invitaţie la reflecţie asupra naturii umane, este ocazia de a descoperi lucruri despre tine însuţi/ însăţi.
Pentru că în numărul precedent al Apostolului am scris pe larg despre această premieră şi despre regizorul Vlad Massaci, reamintim distribuţia formată din: Emanuel Becheru, Tudor Tăbăcaru, Elena Popa, Valentin Florea, Macrina Bârlădeanu, Paul-Ovidiu Cosovanu, Florin Hriţcu, Victor Giurescu, Cristina Ciulei, Gina Gulai, Dan Grigoraş. Muzică live este interpretată la pian de Daniel Rudichi.
Regizorul Vlad Massaci afirmă despre alegerea sa: „TARTUFFE a fost mereu un text actual dar azi, în 2026, el este un text acut. Adaptarea lui Christopher Hampton îmbină eleganţa clasică a lui Molière cu concreteţea relaţiilor de azi. E un text despre orbirea voluntară în faţa imposturii. Ne pune întrebări despre mecanismul psihologic prin care un om obişnuit se transformă într-un sectant, într-un inamic al propriei familii, despre măsura în care victima devine complice cu agresorul ei. In lumea de azi TARTUFFE nu ne mai vorbeşte doar despre impostorul religios ci, mult mai mult, despre impostorul din politică.”
BUCUROŞI DE OASPEŢI
Teatrul Tineretului este deschis către manifestări care aduc un plus de valoare culturală spaţiului nemţean, încheind parteneriate cu care ne mândrim.
În cadrul proiectului „Brâncuşi – Sunetul formei pure”, coordonat de celebrul pianist DANIEL CIOBANU, am găzduit pe 14 septembrie Recitalul de pian şi vioară susţinut de violonistul Linus Chiodo şi pianistul Giuseppe Andaloro.
• Teatrul Tineretului sprijină tinerii creatori
În perioada 20-26 iulie, Teatrul Tineretului a fost producător şi gazdă pentru Tabăra Pre-HOP, laboratorul de pregătire al finaliştilor Galei Tânărului Actor HOP. La finala Galei, desfăşurată la Teatrul de Stat Constanţa, TT a oferit posibilitatea colaborării în viitoarele producţii TT, următorilor tineri actori:
▪ Alexandra Răduţă, câştigătoarea Premiului „Ştefan Iordache” – Marele Premiu al Galei HOP 2026, care va juca în „Enigma Otiliei”;
▪ Ilinca Petra Meşter, distinsă cu Premiul pentru prestanţă, rostire scenică şi expresie corporală;
▪ Tudor Ioan Aron, proaspăt absolvent al UNATC Bucureşti.
• Bursa „Alexandra Constantin” pentru tinerii scenografi
Teatrul Tineretului continuă această direcţie şi în zona scenografiei, prin colaborarea cu OISTAT România (Organizaţia Internaţională a Scenografilor, Tehnicienilor şi Arhitecţilor de Teatru), care a lansat Bursa „Alexandra Constantin”. Bursa oferă laureatului posibilitatea de a monta un spectacol într-un teatru partener. Proiectul este dedicat memoriei artistei Alexandra Constantin, care a colaborat cu Teatrul Tineretului la trei spectacole („Amintiri” şi „Alice” – regia Ada Milea; „Sub fiecare pas e o mină neexplodată dintr-un război neterminat cu tine însuţi”, regia Radu Afrim) şi a murit într-un accident la vârsta de 31 de ani.
Pentru TT, extinderea acestui tip de sprijin către scenografie înseamnă crearea unui nou punct de legătură între instituţiile profesioniste şi tinerii creatori.
• Costume din „Orfanul Zhao”, la Bienala de Scenografie Bucureşti
În perioada 16-25 octombrie, Teatrul Tineretului va fi prezent la Bienala de Scenografie Bucureşti, organizată în acest an în parteneriat cu Festivalul Naţional de Teatru.
Ediţia din 2026 propune zece zile de expoziţii şi evenimente în mai multe spaţii din Bucureşti – de la Galeria UNAUIM şi hub-ul deGalben la foaierele teatrelor şi ARCUB – reunind expoziţia centrală BSB şi peste 25 de programe asociate.
Tema ediţiei este W.O.R.K. – Women. Oppression. Resistance. Knowledge.
Potrivit directoarei artistice Irina Moscu, acronimul devine o „busolă”, integrând munca din spatele cortinei şi necesitatea de adaptare.
Dimensiunea internaţională a ediţiei este una amplă: au fost primite peste 300 de candidaturi din 44 de ţări, iar 100 de proiecte au fost selectate.
Pentru Teatrul Tineretului, participarea la Bienală are şi o importantă dimensiune de recuperare a memoriei scenografice. Costumele din „Orfanul Zhao” vor fi prezentate în cadrul evenimentului.
Spectacolul, montat la TT în 1995 în regia lui Alexandru Dabija, cu scenografia semnată de Irina Solomon şi Dragoş Buhagiar, este una dintre producţiile care au marcat istoria artistică a teatrului.
PRO MEMORIA
Ne-am făcut un bun obicei ca de un an şi jumătate să postăm pe pagina de Facebook a Teatrului Tineretului reverenţe adresate unor celebrităţi, a căror istorie personală se împleteşte cu istoria Teatrului Tineretului. Dintre aniversaţii lunii septembrie, lăsăm în paginile Apostolului imaginea luminoasă a lui EDUARD COVALI (1930 – 2002), teatrolog, dramaturg, regizor, traducător, personalitate de excepţie care a determinat parcursul artistic al Teatrului Tineretului, instituţie pe care a slujit-o între 1961 şi 1992! Intelectual de formaţie enciclopedică, a fost, pe rând, secretar literar, director general al TT în perioada 1969-1975, director artistic, regizor, consultant artistic, dedicându-şi munca de o viaţă aceleiaşi instituţii.
Dionisie Vitcu, actor al Teatrului Tineretului în perioda 1963-1967, şi-l aminteşte:
„Totdeauna elegant, îngrijit îmbrăcat, cu ţinută de licean, ager în mişcări. Tobă de carte. Ştia taina şi istoria multor lucruri din multe domenii. Cunoştea foarte bine câteva limbi străine. Despre teatru ştia tot şi ceva pe deasupra. Putea să fie un bun actor. Observaţiile ce le făcea la prestaţiile noastre artistice erau fără menajamente, dar nu cu răutate subliniate. Nu jignea prostia, ci o îmbălsăma cu umor de calitate. Directorul Ion Coman îl preţuia şi avea încredere în gusturile lui Edy. De fapt, Edy era totul, în gustul estetic al Teatrului Tineretului. Şi-a risipit talentul pentru a ridica Teatrul la cel mai înalt nivel naţional. Fenomenul Piatra-Neamţ i se datorează în mare măsură lui. Cunoscând teatrul din interior, a scris pentru tineri şi s-a specializat în arta regizorului de teatru. Ca director, l-a continuat pe Coman şi l-a depăşit.” (volumul de memorii „Între Scorpion şi Capricorn: ridică-te şi mergi mai departe”)
Aplauze şi recunoştinţă!
Raluca NACLAD, consultant artistic