Cele mai noi şi mai stupide reglementări privind „mentenanţa” limbii române au amuţit la apariţia, ascensiunea, avântul şi, nu în ultimul rând, atotputernicia acestei prostii, preluată de toate mass-media şi de înalte feţe-feţe intelectualiceşti, cu nume şi renume. Cât de curând, vom vedea, după modelul apariţiei lui „dpdv”, texte nesărate presărate cu „cssp”. Şi-atunci, eu de ce nu?!
Dacă mult îndrăgitul salut „săr’na, doam p’soară!” şi-a câştigat semnificaţia umoristică, nu acelaşi lucru îl putem spune despre „un ONG” – adecă „un organizaţie non-guvernamentală” ori: – Ce afacere ai? – Am un imemeu. – adecă „am un întreprindere mică şi mijlocie”. Eh, n-ar fi prea mare baiu’, că doar sunt atâtea limbi pre pământ care fie n-au gen, fie n-au plural, ori nici una nici alta, şi oamenii se înţeleg totuşi. Între ei. Aaa, şi, cum era să uit, cred că ştiţi în mod cert că DNA înseamnă Direcţia Naţională Anti, cu alegere liberă între „anticorupţie”, „antidrog”, „antifurt”, „antistres”, pentru căci, cum să siglezi elementul de compunere fără substantivul mârşav împotriva căruia protestezi cu mânie proletară?!
Dar, cum să ne mai fie oarece de mirare, pentru căci (tot de la Arghezi cetire, pentru cine şi-a amintit), întru şi între ale îndeletnicirii noastre, multe ne-a fost dat să auzim şi să vedem, să înghiţim şi să indigestionăm. Ca de-un paregzamplu, aş face vorbire despre curricula, despre care, de la vlădica ministerială la opinca etno-pop, ce s-auzi, măi, frate român, cum că la baza educaţiei şade „o curriculă”! Am vrea să zăbovim oleacă asupra dânsei, dar ne trag de coada condeiului cele consemnate migălos în siviul personal, precum că am fi învăţat: curriculum – singular, curricula – plural. Şi neutru pe deasupra. Oricum, „singularul curriculă rămâne o formă incultă, de asimilare grăbită şi greu acceptabilă.” (Rodica Zafiu)
În ştiinţele educaţiei, curriculum se referă la parcursul de formare, la plănuirea dezvoltării tânărului Harap Alb, la competenţele de dobândit, pentru a ajunge om întreg la trup, la minte şi la suflet, modelând conţinuturile şi ţintele înşiruite în desfăşurarea acţiunii, eşalonate în timp, cu măiestrie şi metodă, de către Spânul cel rău, trainer-ul carevasăzică. Ticluite pentru a-i asigura învăţăcelului toate cele trebuincioase şi folositoare minţii şi sufletului, în cele din urmă traiului până la adânci bătrâneţi, întru binele cetăţii şi al împărăţiei, evaluările dintre peripeţii îşi au rostul lor, fără simulări, fără procente. Spânule, spânule, grea meserie ai! (Alina PAMFIL)