Aţi sesizat? De ceva vreme în România, şcolile nu mai sunt numerotate, poartă nume. Atenţie numele unor dascăli de prestigiu sau a unor miniştri care au slujit cu credinţă Educaţia (v. „cazul” Spiru Haret). Unii pretind că această schimbare de „etichetă” e folosită şi de UE, dar fără rezultate remarcabile. Deci face parte din Reformă. Aşa au ajuns Şc. gen. nr. 4 din Piatra Neamţ, „Elena Cuza”, Şc. gen. nr. 10, „Nicu Albu” iar Şc. nr. 26, „Daniela Cuciuc”. Şi în mediul rural se foloseşte sistemul despre care facem vorbire. Exemple? La Tazlău, şcoala se numeşte Cezar Ţucu, la Poiana Teiului – Iulian Barabulă, la Păstrăveni, Ana Sterian… Unele licee au şi doua nume. La Bicaz întâlnim numele Xenia Sârbu şi Mihai Apopi… Cert este că fiecare cadru didactic care a predat o viaţă întreagă la o unitate şcolară şi-ar dori să-şi vadă numele pe frontispiciu, dar asta e în funcţie de merite. Şi la profesori, ca şi la politicieni avem cadre capabile şi lamentabile. Este? Asta-i situaţia!
Şi pentru că, subsemnatul a predat multe cincinale la ţară, tare aş vrea ca şcolile din comuna unde a fost apostol al neamului demult, demult să poarte nume reprezentative. La Şc. din Dumbrava Deal aş pune numele Velichi Ana, o învăţătoare de calitatea care a trăit toată viaţa între elevii ei şi a făcut mii de kilometri per pedes-apostolorum. La Dumbrava Vale l-aş pune stăpân peste vecie pe înv. C. Filimon, veteran de război şi învăţător de marcă. În colonia Săvineşti aş încorona-o pe dna. A. Cârlănescu iar la şcoala de centru pe N. Pârloagă, fiu al satului cu trup şi suflet. Visuri, visuri cu care trăieşte orice pensionar.
Anul trecut în Editura Cetatea Doamnei din Piatra Neamţ a apărut o carte de 324 de pagini, intitulată: „Poveste, istorie şi imagine în ţinutul Neamţului”. O însumare de inteviuri luate de elevii de pe Valea Muntelui, oamenilor ajunşi la a treia vârstă. Ce ne oferă recenta lucrare? Multe. Le aflăm din răspunsurile celor interogaţi. Majoritatea au urmat patru clase primare, pentru că „aşa se obişnuia pe atunci”. Învăţătorii erau severi, te băteau la palmă şi te puneau la colţ pe coji de nucă. La întrebarea: Ce aţi făcut în viaţă?, toţi au răspuns, am muncit cu cârca la cei bogaţi. Academicianul Eugen Simion comparând şcoala lui Spiru Haret cu cea actuală, o admiră pe prima. Mai mult, critică dur desfiinţarea şcolilor săteşti cu efective sub 300 de elevi. În mentalitatea academicianului, nu poate exista sat fără şcoală.
Dumitru RUSU