O bună practică, în comunităţi umane mai mari sau mai mici, este şi omagierea, la date aniversare sau/şi comemorative, a înaintaşilor care prin activitatea desfăşurată de-a lungul vieţii şi-au înscris numele în galeria oamenilor de seamă. O asemenea personalitate este Calistrat Hogaş care, ca dascăl, ca Mare Călător „Pe drumuri de munte” şi, nu în ultimul rând ca scriitor, şi-a legat definitiv numele de ţinutul Neamţ.
Acum, în anul 2017, când se împlinesc 170 de ani de la naşterea (19.04.1847) şi 100 de ani de la moartea (28.08.1917) lui Calistrat Hogaş, avem un minunat prilej de a prezenta cititorilor revistei Apostolul o imagine realizată pe baza documentelor de arhivă şi a unor texte de istorie şi critică literare, a celui pe care George Călinescu, în a sa „Istorie a Literaturii Române de la origini până în prezent” (1941), i-a aplicat eticheta devenită celebră „un mare minor”. De atunci au trecut peste trei sferturi de veac, timp în care numărul exegeţilor Marelui Călător în Munţii Neamţului a crescut şi nu puţini sunt cei care ţinând seama de ineditul operei scriitorului în cadrul multitudinii de lucrări de călătorie – mai mult sau mai puţin literare din literatura noastră – sunt de părere că locul acestui scriitor este în rândul clasicilor.
Acum, la ceas aniversar se cuvine să (re)amintim câteva repere ale vieţii, activităţii şi operei sale.
S-a născut la 19. 04. 1847 la Tecuci, în familia Marioarei (n. Stanciu) şi a lui Gheorghe Dimitriu, preot, descendent al unei familii răzeşeşti. Numele de Hogaş, este o poreclă a bunicului şi i-a fost atribuit în şcoală, pentru a-l deosebi de alţi colegi cu acelaşi apelativ. La Academia Mihăileană din Iaşi i-a avut colegi pe A. D. Xenopol, Vasile Conta, Alexandru Lambrior, George Panu ş. a. După absolvire (1867), a solicitat înscrierea la Universitatea ieşeană, în categoria studenţilor regulaţi, iar în 1869, în urma unui concurs, este numit profesor de partea literară şi, la scurt timp, director la gimnaziul ce tocmai s-a înfiinţat la Piatra-Neamţ. De aici, în urma unui conflict cu autorităţile locale ce patronau gimnaziul, va fi nevoit să se mute la Tecuci, pentru doi ani (1878-1880), apoi la Iaşi, pentru un an (1880-1881), după care va reveni la Piatra-Neamţ, tocmai când revizor şcolar pentru Judeţul Neamţ era I. L. Caragiale (octombrie 1881-martie 1882).
În periplul didactic al lui Calistrat Hogaş, mai consemnăm: Alexandria (1886-1891), tot datorită conflictului cu autorităţile locale, apoi Roman (profesor de istorie, limba şi literatura română şi director al Gimnaziului Roman-Vodă, (1. 09. 1891-15. 10. 1899), unde a întocmit şi a publicat, la sfârşitul anului 1899, primul anuar al şcolii), Iaşi, la cererea sa (profesor de limbile română şi latină, câtva timp şi director, la Liceul Internat, (15.10.1899-1912). După pensionare (1912), continuă să profeseze la Pensionul Humpel, până în 1915, când se retrage la Piatra-Neamţ. Aflat în vizită la fiica cea mare, Cleopatra Silberg, Calistrat Hogaş a decedat la Roman şi a fost înmormântat în cimitirul din localitate. La 7 octombrie 1917, a fost deshumat şi reînhumat a doua zi la Piatra-Neamţ. Despre calităţile sale excepţionale de dascăl stau mărturie aprecierile foştilor elevi, printre care s-au numărat nume devenite celebre în cultura română: I. I. Mironescu, Iorgu Iordan, Cezar Petrescu, Demostene Botez, Mihai Ralea, Mihail Sevastos, Victor I. Popa, Dimitrie Gusti, Alexandru şi Ionel Teodoreanu ş.a. Iată cum îl caracterizează unul dintre ei: …s-a vorbit ani de zile, şi după plecarea de la acest liceu a lui Calistrat Hogaş, de lecţiile lui ca de o mare delectare spirituală, care înalţă mintea tuturor. Orele lui nu mai erau de 50 de minute, ci parcă de o clipă. De s-ar fi putut, elevii ar fi cerut prelungirea, bisarea orei. Se simţeau toţi mai liberi, mai uşori, mai apţi parcă de zbor, mai împliniţi, cu o viziune mai largă a lumii care cuprindea pe Horaţiu, şi pe Ovidiu, şi pe Virgiliu… Două tentative de a-şi edita operele în volum, au eşuat, prima (1912), când volumul Pe drumuri de munte, din cauza multelor greşeli de tipar, nu este difuzat; a doua (1914), când întreaga ediţie a căzut pradă unui incendiu din depozitul Vieţii româneşti. Opera sa Pe drumuri de munte va fi editată postum (1921), în două volume: Amintiri dintr-o călătorie şi În Munţii Neamţului, acesta din urmă, prefaţat de Mihail Sadoveanu. A primit titlul de cetăţean de onoare post-mortem al Municipiului Piatra-Neamţ (1994).
De-a lungul anilor, opera literară a lui Calistrat Hogaş s-a bucurat de multe exegeze publicate în presa din Piatra-Neamţ şi din ţară şi a cunoscut numeroase ediţii îngrijite, prefaţate sau postfaţate de nume importante ale criticii şi istoriei literare. Din lipsă de spaţiu menţionăm în ordinea editării lor doar trei lucrări ce aparţin autorilor din Neamţ: Monografia „Tataia” de Sidonia Hogaş, reeditată de profesoara Alexandrina Bostan (2000 şi 2007), cea care a fost muzeograf al Casei Memoriale; Pe drumuri de munte. Integrala prozei – publicistica, îngr. şi pref. de Cristian Livescu, 2003; Eseul monografic „Calistrat Hogaş” de prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu (2007).
Încheiem această scurtă prezentare a omului şi a scriitorului, cu o sugestivă apreciere a lui Eugen Lovinescu: Izvorâtă din mijlocul peisajului moldovean, contopită, am putea spune, cu muntele nemţean, cu materialul uman «specific naţional», scrisă într-o limbă şi cu un umor ce amintesc de Creangă, opera lui Hogaş pluteşte peste rasă şi peste timp. Ea datează de cel puţin trei mii de ani, din epoca poemelor homerice, şi prin violenţa lirică cu care sunt abordate forţele naturii, de mai de mult, din epoca marilor epopei indiene.
Constantin TOMŞA
(N.R.: Precizăm că supratitlul „Centenar Calistrat Hogaş” nu aparţine autorului, ci Redacţiei, care îşi asumă corectitudinea lui.)