Constantin Ardeleanu s-a născut la Tazlău, Neamţ, pe frumoasa vale pe unde în urmă cu jumătate de mileniu şi-a aşezat ctitoria Ştefan cel Mare, ca mărturie a trecerii sale pe aceste locuri străbătute mai târziu de unele personalităţi ale culturii noastre, Mihail Sadoveanu, Panait Istrati, şi nu în ultimul rând, doctorul scriitor I. I. Mironescu, născut şi el în această localitate.
În intervalul 2014-2016, Constantin Ardeleanu a publicat trei volume masive (aproximativ 1200 de pagini în total) ce alcătuiesc o lucrare deosebit de valoroasă, atât prin bogăţia informaţiei cât şi prin modul de prezentare inedit, intitulată „Obliteraţii”.
Pentru cititorii care vor fi contrariaţi de titlul acestei cărţi, având în vedere sensurile multiple şi explicaţiile diverse ale celor trei termeni de bază din dicţionare (oblitera; obliteraţie; obliterare) prezentăm succint conţinutul şi importanţa întreprinderii lui Constantin Ardeleanu, nu înainte de a atrage atenţia cititorului ce poate fi inhibat în faţa acestui termen că în primele pagini ale volumului întâi, în textul ce are drept titlu cuvântul de pe coperta cărţii şi în cel de-al doilea text – Argument –, va găsi explicaţiile pe care autorul însuşi le-a considerat necesare. Părerea noastră este că autorul dintr-un exces de modestie a ales acest titlu comparând întreprinderea sa cu aceea a unui filatelist care, din lipsă de posibilităţi materiale, îşi alcătuieşte o colecţie de timbre obliterate.
Această impresionantă carte este un adevărat compendiu de istorie a literaturii române ce conţine cele mai strălucite nume care au contribuit la formarea limbii noastre literare şi crearea literaturii din perioada „începuturilor” într-o ordine cronologică, autorul având în vedere anul de naştere a celor incluşi în paginile cărţii: de la Simion Ştefan şi Dosoftei (1624) la Marius Chivu (1978).
Realizarea celor trei volume se bazează pe o impresionantă zestre livrescă a autorului, realizată prin lecturi atente, în timp, din care s-au născut cele aprox. 500 de fişe ce ilustrează calităţile de analist ale autorului, deşi acesta nu provine, ca formaţie, din mediul academic filologic, lucru ce i-ar putea fi imputat de anumite „personalităţi” din domeniul criticii şi istoriei literare, dar cazul său nu este singular ca întreprindere fie şi numai dacă îl avem în vedere pe Ovid S. Crohmălniceanu, cel care, deşi absolvent de Politehnică, ne-a lăsat o importantă istorie a literaturii (v. Literatura română între cele două războaie mondiale).
Cartea lui Constantin Ardeleanu este şi nu este o istorie a literaturii române de la începuturile ei menţionate şi în alte „istorii”, ci mai mult o incitare la lectură şi cercetare a devenirii limbii literare şi a literaturii române. Pe lângă unele date esenţiale referitoare la viaţa, dar mai ales la opera autorilor incluşi în cele trei volume, cititorul va avea surpriza să afle unele întâmplări relatate cu harul şi umorul cunoscute ale lui Constantin Ardeleanu, precum şi unele asocieri între autori care au trăit în epoci diferite dar au în comun anumite trăsături. Chiar din primele pagini surprinde alăturarea dintre Dosoftei şi Nichita Stănescu: „Doi apostoli ai limbii române (primul a fost canonizat de Biserica Ortodoxă în 2005, al doilea s-a mulţumit cu asimilarea ca înger), trăitori la o distanţă de trei veacuri: mitropolitul Sucevei întru Hristos, Dosoftei (26.10.1624/13.12.1693) şi Nichita Hristea Stănescu (31.03.1933-13.12.1983) au trecut vămile văzduhului într-o zi, socotită îndeobşte cu ghinion, 13 (de altfel bornele lor existenţiale sunt doldora de 13, fie prin însumare cifrică, fie prin reprezentare grafică), sau: „La începutul secolului al XVIII-lea, cărturarul iluminist Dimitrie Cantemir a făurit o bijuterie literară, scrisă în latină (1714-1716), la cererea Academiei din Berlin: Descriptio Moldaviae. După aceea, Eminescu, Creangă, Sadoveanu, fraţii Teodoreanu, I. I. Mironescu, Grigore Vieru, Adrian Alui Gheorghe, Nicolae Sava s-au preocupat de… scrierea Moldovei.”
De altfel, cu excepţia câtorva articole de mai mari dimensiuni despre „marii clasici” (Creangă, Caragiale, Eminescu, Slavici) sau marii interbelici (Arghezi, Sadoveanu, Barbu, Bacovia, Blaga, Rebreanu), fişele lui Constantin Ardeleanu sunt de mici dimensiuni, dar pot fi socotite adevărate bijuterii ale speciei (tableta literară).
Cititorul va fi surprins, ca şi noi, când va descoperi, în cel de al treilea volum, la final, subtitlul „Lumea oamenilor de literatură din armată (Obliteraţii cu aliniaţii)” unde este prezentată o altă serie de autori, de la Laurenţiu Fulga (1916) şi Nicolae Tăutu (1919) până la Horia Mocanu (1979). Această listă putea fi inclusă în volumele anterioare, dar autorul, probabil, nu ştim din ce considerente, a vrut să scoată în evidenţă această categorie de scriitori.
Adăugăm şi o observaţie care nu ştirbeşte cu nimic valoarea acestei cărţi. În procesul de tehnoredactare a materialului poate că ar fi fost bine să se acorde o atenţie mai mare elaborării unei bibliografii, cuprinzătoare de altfel, dar redactată după principii neacademice şi ar fi fost utilă realizarea unui cuprins comun al celor trei volume, aşezat în primele pagini ale volumului întâi, pentru o orientare mai uşoară a cititorului.
Şi încă o precizare, în mod deosebit pentru căutătorii de „noduri în papură” în lucrările altora şi mai puţin în „creaţiile” proprii. Cartea la care facem referiri nu este o istorie exhaustivă a literaturii române, cum, de altfel niciuna dintre cărţile de acest fel publicate înainte şi după monumentala „Istorie a literaturii române de la origini până în prezent” (1941) de George Călinescu, inclusiv aceasta din urmă, nu a reuşit să cuprindă întreaga creaţie literară din cele mai vechi timpuri şi până azi. Mai mult, cele trei volume sunt de fapt un jurnal de lectură realizată în timp, jurnal ce poate fi un exemplu de însuşire a valorilor de patrimoniu, mai ales pentru tinerii care încă nu au descoperit valorile din acest domeniu al cunoaşterii umane, adunate în câteva secole.
Având în vedere toate cele expuse anterior, se cuvine să apreciem la justa valoare cartea lui Constantin Ardeleanu şi să adresăm autorului, sincerele noastre felicitări.
Constantin TOMŞA