În mod normal, un Congres al cadrelor didactice trebuie să readucă în actualitate misiunea dascălului, a şcolii în general. Ca un făcut însă, la nici unul din Congresele la care am participat nu s-a discutat nimic legat de şcoală, de elev, de statutul şi identitatea cadrului didactic în ansamblul bugetarilor din această ţară. Cum cred că prioritar ar fi fost de discutat organizarea învăţămîntului, modalităţile de influenţare a dascălilor asupra familiei, relaţia cadrelor didactice cu organele puterii- nu din punct de vedere politic ci absolut profesional, administrativ- perfecţionarea cadrelor didactice- o problemă uitată sau răstălăcită de aşa zisele programe europene. De ce nu s-au ridicat aceste probleme la Congres? Eu cred că Asociaţia învăţătorilor, reînfiinţată şi revigorată la nivelul judeţelor din ţară, a fost acaparată, pe plan naţional, de un grup de oameni care o subordonează fie puterii politice, fie Ministerului. Iar acest preşedinte Viorel Dolha ameţeşte pur şi simplu oamenii atît cu osanale prezidenţiale cît şi cu o frazeologie nesfîrşită privind aderenţa la Legea Învăţămîntului sau posibilele ei perfecţionări viitoare. Ar mai trebui spus că legea aceasta a învăţămîntului nu a fost dezbătută niciodată de către noi şi ministrul Funeriu- atît de ridicat în slăvi de oficialii participanţi la Congres, nu este decît un copil bun, care ar putea să lucreze în orice societate ştiinţifică, dar habar n-are de problemele învăţămîntului românesc. E pur şi simplu un ministru rupt total de obiectul muncii sale. Revenind la oile noastre, afirm cu toată responsabilitatea că acest Congres n-a rezolvat nimic, pentru că nici nu şi-a propus să realizeze ceva. A fost un congres în care s-a dansat după cum i s-a dictat. N-am făcut altceva decît să mai bifăm un Congres, în care i-am omagiat pe preşedinte şi pe ministrul învăţămîntului.
Ştefan CORNEANU