Mi-a plăcut faptul că data aceasta n-a mai condus adunarea Viorel Dolha ci o vicepreşedintă de Ialomiţa, care a avut interveneţii scurte şi la obiect. Accentul a fost pus de organizatori pe cuvîntul celor invitaţi. Un cuvînt, dacă nu cenzurat, măcar bine orientat. Au fost lăudate personalităţi şi false personalităţi, s-a dat o căruţă de diplome şi distincţii, i s-au trimis bezele ministrului Funeriu. Şi poate că e mai bine că n-am avut parte de vizita ministrului, pentru că am fi asistat la cine ştie ce ploconeli greţoase.
În marea parte a intervenţiilor, s-au bătut cîmpii amestecîndu-se problemele ministerului învăţămîntului cu cele ale asocialţiei. Cel mai concret şi la obiect a vorbit prof. Ghiţă Amaicei, care a încercat să definească statutul şi obiectivele asocialţiei, citînd copios din cuvîntul înaintaşilor.
Reprezentanţii romanilor de pretutindeni s-au comportat previzibil: şi-au pus în lumină eforturile proprii dar au paginat cu grijă relaţiile cu statele din care proveneau: Serbia, Moldova, Ucraina.
Senzaţia mea este că întrunirea noastră de la Amara nu va rezolva nimic. Eu, de altfel, am şi zis, într-o notă care mi-a fost solicitată, că n-am participat la un congres ci la o conferinţa. De la care n-am avut nimic de învăţat decît că nu ne dezvăţăm să pupăm mîna care ne trage de urechi. Or, asta e o meteahnă veche, care ne-a adus unde ne-a adus şi nu mai trebuie să batem drumul pînă la Amara ca s-o aflăm.
Gheorghe VADANA