Ziua de 30 iunie, sărbătoarea tradiţională a dăscălimii, capătă an de an noi dimensiuni şi trezeşte în mine amintirea vremurilor de altă dată, motiv pentru care aduc astăzi un omagiu primei mele învăţătoare, ANETA MANOLIU din Şcoala Ceahlău.
S-a născut în anul 1908 în satul Răpciuniţa din comuna Ceahlău, fiind unul din cei 13 copii ai familiei Gheorghe şi Maria Ciucanu. Locul naşterii sale, bogat în păduri şi păşuni, este dăruit de Dumnezeu şi de reformele regelui Ferdinand, cu terenuri arabile în lunca Bistriţei, iar mai apoi, după al doilea război mondial, cu parcele de păşuni şi fâneţe sub muntele Ceahlău.
Aneta s-a remarcat repede dintre copii familiei, având calităţi fizice şi intelectuale deosebite, motiv pentru care tatăl său a trimis-o la Gimnaziu la Hangu, pe care îl absolvă cu note foarte bune, primind recomandarea să-şi continue studiile. Familia a susţinut-o material pentru a învăţa la Şcoala Normală Pedagogică din Bacău ca să devină învăţătoare. Tânăra absolventă, proaspăt şcolită, vine acasă unde profesează la mai multe şcoli din comunele de pe Valea Bistriţei: Bistricioara, Galu, Taşca, Ceahlău, urmându-şi soţul care era notar. După 1954, este numită învăţătoare la Ceahlău, care în acea vreme era reşedinţă de raion, iar mama mea, ca să mă mai adune de pe drumuri, hotărăşte cu învăţătoarea să mă dea la şcoală în clasa I, chiar dacă aveam şase ani şi câteva luni. Nu încerc să o îmbrac în straie de geniu, dar prima mea învăţătoare avea ochii căprui pătrunzători, era tânără, frumoasă, înaltă, cu o voce cristalină, cinstită, iubită şi pricepută să ne pună condeiul în mână şi să aibă răbdare cu noi, copii veniţi să dea piept cu literele şi cifrele. Era o învăţătoare motivată de vocaţie care, chiar dacă nu a fost binecuvântată de Dumnezeu cu proprii copii, a ştiut să trăiască pentru alţii şi să dea strălucire splendidei şi celei mai de sus alcătuiri a lui Dumnezeu, numită OM. (…)
La lectură, doamna învăţătoare nu ne spunea numai poveşti cu feţi frumoşi şi Ilene Cosânzene, ci ne povestea neîntrecut de frumos legendele Ceahlăului, (Panaghia, Dochia, Turnul lui Budu, Căciula Dorobanţului, Piatra cu Apă sau a Gardul Stănilelor), care sunt emblemele ţinutului nostru de care suntem foarte mândri şi la care ne raportăm mereu, oriunde am fi. Aşa a fost învăţătoarea noastră ANETA MANOLIU, care indiferent unde a funcţionat, s-a întors de fiecare dată la poalele Ceahlăului, locuind într-o casă modestă. Acolo s-a stins în linişte, demnitate şi seninătate, aşa cum a trăit până la venerabila vârstă de 88 de ani, cu visurile împlinite de femeie adevărată, lăsând pentru urmaşi un nume apreciat şi cinstit de toţi cei care i-au fost în preajmă. Închei, exprimându-mi, şi pe această cale, recunoştinţa faţă de „Măria Sa” învăţătoarea care a fost primul meu model ce a rămas întipărit ca o icoană în memoria mea.
Prof. Tatiana ANTONOVICI