Institutul Social Român din Basarabia a constituit prima instituţie de cercetări ştiinţifice sociale din spaţiul pruto-nistrean şi cel de al doilea institut social din cadrul României întregite. A fost înfiinţat la 18 noiembrie 1934 la Chişinău, funcţionând ca filială regională a Institutului Social Român din Bucureşti (1918/1921-1948), aflat sub preşedinţia profesorului D. Gusti.
Dezideratul Institutului Social era „să facă pârtie de lumină asupra satelor şi oraşelor care cer să fie îndrumate pe calea culturii şi progresului”. La adunarea generală a Institutului Social Român din 21 ianuarie 1934 dedicată aniversării a 15-a a Institutului, D. Gusti a declarat: „dacă existăm astăzi, din punctul de vedere al posibilităţii de a avea o bibliotecă şi posibilitatea de existenţă materială, aceasta se datorează sprijinului material şi moral al Fundaţiei americane Rockfeller, care de doi ani ni-l acordă”.
Inaugurarea Institutului Social Român din Basarabia a decurs la Primăria Chişinău.
La adunarea festivă au participat D. Gusti, secretarul general al Institutului, Al. Costin, primarul Chişinăului, I. Costin şi mediul intelectual din urbe. Preşedinte de onoare al Institutului basarabean a fost ales Regele Carol al II-lea, iar vicepreşedinţi onorifici – fostul ministru V. Cristi şi primarul Chişinăului I. Costin. Dacă în perioada 18 noiembrie 1934 – 14 februarie 1939 Institutul Social Român din Basarabia a activat ca instituţie particulară, atunci, începând cu 14 februarie 1939, acesta a devenit de stat şi reprezenta o unitate regională a Institutului de Cercetări Sociale al României. Din punct de vedere financiar, activitatea institutului regional se realiza din cotizaţiile membrilor săi şi din subvenţiile acordate de Primăria Chişinăului, Prefectura jud. Lăpuşna, Consiliul Eparhial din Chişinău, Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol” etc. În proiectul de buget pe exerciţiul financiar 1935 – 1936 al Primăriei Chişinău era prevăzută o subvenţie pentru Institutului Social din Basarabia în valoare de 50 de mii de lei.
Filiala de la Chişinău „a grupat pe toţi intelectualii basarabeni” şi a funcţionat până în anul 1940, având în vizor cercetarea ştiinţifică a satelor şi oraşelor. Se utiliza ancheta de teren, după metodologia monografiei sociologice, se prezentau comunicări ştiinţifice. Conducătorul Institutului Social Român din Basarabia a fost P. Halippa, iar P. Ştefănucă – secretar general.
Activitatea Institutului a fost centrată, din punct de vedere organizatoric, în mai multe secţii: cultură (condusă de prof. T. Bulat), agricolă (prof. A. Cardaş), economică (Th. Ştirbu), juridică (Const. C. Georgescu-Vrancea), sociologică (H. Dăscălescu), educaţie naţională (colonelul V. Nădejde), tehnică şi urbanistică (inginer N. Profiri), cooperatistică (Vl. Ghenzul). Activitatea instituţiei ştiinţifice a fost direcţionată în două dimensiuni: conferinţe ştiinţifice şi cercetări monografice.
La 3 aprilie 1935, în sala festivă a Primăriei Chişinău a avut loc inaugurarea ciclului de conferinţe referitoare la valorificarea producţiei basarabene. La eveniment au participat Gurie, Mitropolit al Basarabiei, şi generalul Cănciulescu, comandantul Corpului III Armată, secundat de corpul ofiţeresc din garnizoana Chişinău, I. Costin, primarul Chişinăului, corpul didactic universitar şi secundar din Chişinău, corpul etnic, corpul magistraţilor, baroul avocaţilor din Chişinău, fruntaşii camerelor de comerţ din Basarabia. Toţi erau „veniţi special la Chişinău pentru a participa la această măreaţă manifestare intelectuală”.
La 22 martie 1936, Chişinăul a fost vizitat de profesorul D. Gusti, preşedintele Institutului Social Român din Bucureşti şi directorul general al Fundaţiei Culturale Regale „Principele Carol”.
D. Gusti a participat la Adunarea generală a Institutului Social Român din Basarabia şi a conferenţiat despre „Doctrină şi acţiune politică” în Sala Eparhială, în faţa unui public numeros. Avocatul C. Stoica, consilier comunal, a salutat din partea Primăriei Chişinău prezenţa lui D. Gusti şi a elogiat activitatea ştiinţific-culturală a savantului.
Din 1936, în cotidianul „Viaţa Basarabiei” a fost inaugurată rubrica permanentă „De la Institutul Social Român din Basarabia”.
Conservatorul Municipal din Chişinău, în cooperare cu Institutul Social Român din Basarabia şi Fundaţia Culturală „Principele Carol”, a adus la Chişinău două echipe de colindători din satele Palanca şi Crocmaz, jud. Cetatea Albă, care au prezentat, la 27 decembrie 1937, „o audiţie de colinde ce au fermecat publicul din Chișinău prin frumuseţea şi originalitatea lor ritmică şi melodică”. Sub egida Primăriei Municipiului Chişinău, în primăvara anului 1937, la Expoziţia cărţii, a fost organizată o colecţie de fotografii etnografice de la Iurceni şi Nişcani, colectate de Institutul Social Român din Basarabia.
În urma anexării Basarabiei de către URSS, în iunie 1940, Institutul Social Român din Basarabia şi-a încetat activitatea. (N. R. Preluare după – Calendar Naţional 2024, Biblioteca Republicii Moldova – Chişinău, 2023)
Ion Valer XENOFONTOV