La 27 martie anul curent avem 106 ani de la istoricul act de unire a Basarabiei cu România. Este un prilej de a medita asupra unor aspecte, care aduc în scenă mai puţin ce s-a întâmplat în 1812, sau cum a fost guvernat acest teritoriu, sau cum a fost construit procesul de rusificare, sau cum s-a promovat şovinismul rus (îndeosebi în perioada sovietică)…
Actualmente UNIREA este folosită ca oportunitate istorică dar şi ca sperietoare …
Consider că dintre multele lucruri care determină comportamentul nostru, DORINŢEI îi aparţine prioritatea: sunt condiţii, avem capacităţi şi numai dorinţa este cea care ne-ar asigura un comportament centrat pe adevăr, pe valori reale, umane, democratice.
Aş porni de la o întrebare: care sunt lucrurile care-i fac pe o bună parte dintre cetăţenii RM să manifeste dorinţa de a ne construi viitorul sub „oblăduirea fratelui mai mare”?
„ Aşa am învăţat la şcoală …” este unul dintre „argumentele” pe care-l poţi auzi. Azi avem posibilitatea să găsim răspunsuri la ceea ce am învăţat la şcoala sovietică: de ce lucrurile, ce ţin mai întâi de toate de istoria noastră, au fost falsificate? Cine avea nevoie de astfel de tratare a istoriei? De ce o făceau cu mare grijă prin intermediul instituţiilor educaţionale? De ce ocupaţia a fost înlocuită cu „eliberarea”? De ce limba română a fost înlocuită cu „moldovenească”. De ce Sfatul Ţării a „comis” un act de „trădare” şi nu unul ce ţine de adevăr istoric?
„Noi am ales conducătorii şi trebuie să-i ascultăm …” este o altă opţiune pentru unii cetăţeni. Dar este important în acest caz să putem desluşi: sunt conducători diferiţi. Unii ajung la putere (inclusiv cu ajutorul nostru) şi ne fură, ne mint, ne vând, ne înjosesc pentru a-şi realiza scopuri personale, pentru a promova interesele altui stat. Pentru asta ne cumpără uşor, iar noi ne vindem ieftin, noi chiar ne bucurăm că din ceea ce fură ne dau şi nouă… De ce nu-i întrebăm pe cei ce „fac turism la Moscova” şi cu atâta insistenţă ne conving de beneficiile relaţiilor cu Estul, câte grădiniţe şi şcoli au fost renovate de către Rusia? În câte localităţi a finanţat Rusia proiecte pentru reparaţia drumurilor, construcţia reţelelor de asigurare cu apă şi canalizare, au reparat Case de Cultură, au deschis centre sociale pentru bătrâni?… Or, de ce uităm că pe timpul unor astfel de conducători Rusia ne şantaja Ţara cu gazul, cu interzicerea exporturilor pe piaţă şi tot ei ne asigurau „independenţa” cu contingentul militar pe teritoriul RM? Din păcate nu am prea avut conducători să se dedice Ţării şi dacă acum guvernarea şi, mai ales, Maia Sandu fac acest lucru, Rusia îi tot invită la Moscova pe foştii conducători (reprezentanţi ai KGB-ului) şi elaborează planuri pentru a deturna orientarea europeană a Moldovei, pentru a destabiliza situaţia în Ţară. Cum să înţelegem afirmatia lor că în Republica Moldova este instaurată dictatura, (iar în Rusia ar înflori democraţia?!) că Rusia va face totul pentru a apăra cei aproximativ 200.000 de cetăţeni ai Rusiei din Transnistria?
Pentru o parte a populaţiei propaganda rusă, falsurile acesteia, au efect: – mintea cade în capcană. Nu conştientizăm cât de valoros este să cunoaştem informaţia din mai multe surse, să facem comparaţie, să desluşim ce interese se promovează, ce scop se urmăreşte.
Aceasta parte a populaţiei noastre împărtăşeşte din start politica şi acţiunile Rusiei, fiind deţinători ai cetăţeniei respective.
Cel mai dureros este faptul că ne lipseşte, probabil, DORINŢA de a avea demnitate: ca om, ca cetăţean al propriei țări, ca subiect al societăţii contemporane.
Dacă realmente DORIM UNIREA ea trebuie să devină pentru fiecare dintre noi un destin. Pentru aceasta ar trebui să trecem peste slăbiciunile noastre, să cerem ceva mai mult de la sine decât de la alţii şi prin perseverenţă, conştienți şi cu demnitate, să ne construim viitorul comun.
Victor SÂNCHETRU, lider sindical FSES, raionul Ştefan Vodă