Vrem, nu vrem, examenele fac parte din viaţa noastră cea de toate zilele. Din copilărie până la bătrâneţe tot dăm examene. Pe unele le luăm, pe altele le picăm mai ales de când am intrat în epoca Internetului. Orice examen e condus de un profesor „doxa” care poate fi zbir sau pâinea lui Dumnezeu. Indiferent de încadrare, Domn’ profesor trebuie să-l asculte pe candidat cu răbdare, să-l noteze corect, fără pile, peşcheşuri, şpagă sau mită. Că nu suntem în Imperiul Otoman.
Am cunoscut cândva o învăţătoare care a luat nişte salam de Sibiu de la un părinte. Mamăăă! Ce a ieşit! Scandal monstru. Toată viaţa a fost poreclită „Madam Sibiu”. Ruşine mare! Şi i se mai cere profesorului examinator ceva: să nu-i spună niciodată candidatului cu un aer de superioritate: „dacă tăceai filosof rămâneai!”. S-a înţeles?
De ce atâta grijă faţă de dascălul examinator? Pentru că el reprezintă ce are mai bun şcoala, este un exemplu de urmat. Oare lucrurile se prezintă chiar aşa? Cum suntem în perioada examenelor naţionale ne este uşor să confirmăm sau infirmăm spusele de mai sus. Iată „perlele” folosite de unii profesori pe la ore: „Măi, dacă eşti prost, ia vino la catedră să vedem care e mai tare!”, „vreau să vorbim numai eu”, „voi sunteţi 29 de cretini, eu unul singur”, „vorbeşte-n radiani”, „scot eu din catalog sau iese cineva la tablă?”, „lasă vorba că te dau cap în cap”, „ne vedem la olimpiada din toamnă” sau binecunoscuta „dă-te mai la dreapta, că intri în formulă”. E uşor de dedus că limbajul aparţine dascălilor de aritmetică.
Şi pentru că nu este corect să nu prezentăm şi câteva perle ale celor mai autentici folclorişti, elevii însăşi ziceau: „Iliada a fost scrisă de un drubadur necunoscut, pe nume Homer”, „Felix şi Otilia, fiind lipsiţi de dragostea paternă şi-o acordă reciproc”, „atunci el a luat cuţitul şi l-a împuşcat”, „Toma Alimoş s-a urcat pe cal şi nechezând a pornit prin pădure”, „el şi-a spălat gâtul până la brâu”… Nu este păcat ca toate aceste capodopere ale literaturii române „contemporane” să se piardă? Hai să redactăm o antologie de perle şcolare, vă prindeţi?
Dumitru RUSU