* Un matematician face matematică fiindcă vede în matematică ceva frumos, ceva interesant, ceva care îi place, ceva care îi e drag, ceva care îl tulbură, îl face să gândească, să mediteze, să viseze.
* O teoremă e o scrisoare de dragoste către un necunoscut, către acela care îi prinde nu numai înţelesul, ci şi toate subânţelesurile.
* Un lucru improvizat trebuie foarte bine regizat.
* Orice om are dreptul să bea un pahar de vin. Eu sunt om, deci eu am dreptul să beau un pahar de vin. Dar, bând un pahar de vin, eu devin alt om…
* Imaginaţia e şi ea o sursă de informare.
* Legile ţării nu interzic nimănui să fie imbecil.
* Spre deosebire de vin, ştiinţa nu trebuie lăsată să se învechească.
* Logica ne dă mijloace de a insufla altora convingeri pe cari nu le avem.
* Dragostea e o poveste în care femeile cinstite se comportă precum cocotele, iar cocotele se comportă ca femeile cinstite.
* Lasă-mă singur: aş vrea să mă gândesc la tine!
* Sunt teoreme asemeni bijuteriilor de familie: se transmit, dar nu se poartă niciodată.
* Matematica va fi limba latină a viitorului, obligatorie pentru toţi oamenii de ştiinţă. Tocmai pentru că matematica permite accelerarea maximă a circulaţiei ideilor ştiinţifice.
* Numai prostia poate să n-aibă intermitenţe.
* Nu vom încerca să fim consecvenţi; ne vom mărgini să fim logici.
* Sunt colecţionar. Îmi plac gândurile vechi, uzate, cu zimţi roşi ca o monedă antică. Îmi plac sentimentele vechi, parfumate şi tari ca un vin de rasă. Îmi plac vorbele vechi, sonore ca o vioară ofilită.
* Iubesc oamenii începând cu mine.
* Sunt unii oameni care cred că matematica trebuie făcută între cutare şi cutare oră. Nu e adevărat. Matematica nu se face la ore fixe. Matematica se face când îţi vine o idee. Noaptea sau dimineaţa, când te scoli, când te speli, te gândeşti. Dacă nu te speli, te gândeşti când nu te speli…
* Cultura generală este ceea ce îţi rămâne după ce ai uitat tot ce ai învăţat.
* Se ştie că un profesor bun e cel care te face ca lucrurile mai grele să ţi se pară uşoare.
* Există şi matematici pure, şi matematici aplicate. În matematicile pure, cercetătorul face „cum trebuie, ce poate”; în matematicile aplicate, face „ce trebuie, cum poate”.
* Omul de ştiinţă nu este pur şi simplu o fiinţă curioasă, redusă la un intelect care gândeşte. El este mai perfecţionat decât o maşină de calcul, este o fiinţă vie, iubeşte şi urăşte, are bucurii artistice, îşi pune probleme de etică etc. Toate duc la marea cultură generală, aşa cum ar trebui să fie înţeleasă de toată lumea.
* Idealul de fericire? Să trăiesc printre oameni care judecă corect.
* Umorul? E un cocktail de revoltă şi disperare.
* Cea mai mare schimbare ce se va petrece în Ministerul Învăţământului va fi atunci când nu se va schimba nimic.
* Ştiinţa merge astăzi mai repede ca omul de ştiinţă; ai pornit împreună şi ţi-o ia înainte. Ar fi de scris odată povestea celor ce şi-au pierdut răsuflarea alergând după propriile lor idei. Şi tragedia celor ce, nevrând să rămână în urmă, nu pot să mai meargă înainte. Şi comedia amară a celor ce neputând alerga, încearcă să oprească puhoiul. Şi dramele provocate de cei ce, neînţelegând noul, îi prigonesc pe cei ce-l practică.
* E rău că la bătrâneţe dosarul medical e mai mare decât dosarul de cadre.
Grigore MOISIL