Pe data de 6 decembrie este sărbătorit Sfântul Ierarh Nicolae, unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai îndrăgiţi sfinţi. Sfântul Ierarh Nicolae s-a născut în localitatea Patara din Asia Mică, în anul 270. Se spune că sfântul a supt numai din sânul drept al maicii sale, arătându-se postitor încă din pruncie. În casa părinţilor săi, a crescut ca într-o biserică, fiind învăţat să-L iubească mai presus de toate pe Dumnezeu.
În calitate de episcop, Sfântul Nicolae a participat la primul Sinod Ecumenic ţinut la Niceea, în anul 325, alături de alţi 318 părinţi, sinod care a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiului lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Îngrijorat de ruptura care se putea face în Biserică, Sfântul Nicolae i-a dat ereticului o palmă în cadrul sinodului. Pentru că gestul său nu a fost înţeles, i s-au luat însemnele arhiereşti şi Sfânta Evanghelie şi a fost închis în temniţă. În aceeaşi noapte însă, Mântuitorul Iisus Hristos şi Maica Domnului au venit la el în închisoare, aşezându-i sfântului pe umeri însemnele arhiereşti şi dându-i înapoi Sfânta Evanghelie. Găsindu-l aşa, părinţii s-au minunat şi, cuprinşi de spaimă şi ruşinaţi de gestul lor, i-au adus Sfântului Nicolae mare cinste.
Sfântul Nicolae a murit în anul 340, moaştele sale păstrându-se, din anul 1087, la Bari, în sudul Italiei. Este cunoscut drept ocrotitor al săracilor, al orfanilor, al celor acuzaţi pe nedrept, al comercianţilor şi călătorilor, al fetelor nemăritate, al mireselor şi al copiilor mici.
O veche istorie vorbeşte despre un boier din Patara care ajunsese, din om bogat, foarte sărac. Având trei fete frumoase, tinere fecioare, boierul se gândi să le dea la o casă de desfrânare, pentru a scăpa de sărăcie. „Auzind Sfântul Nicolae de lipsa cea mare a bărbatului aceluia şi prin dumnezeiască descoperire înştiinţându-se de cugetarea lui cea rea, i-a părut foarte rău pentru dânsul şi a cugetat ca astfel, cu mâna sa cea făcătoare de bine, să-l răpească împreună cu fetele sale ca din foc de la sărăcie şi de la păcat. (…) Aşadar, luând o legătură mare de galbeni, a mers în miezul nopţii la casa acelui bărbat şi, aruncând-o înăuntru pe fereastra acelei case, degrabă s-a întors la casa sa.” („Vieţile Sfinţilor”). La fel a procedat sfântul şi pentru celelalte două fecioare. Cu cele trei pungi de galbeni, tinerele fele s-au căsătorit, trăind bineplăcut lui Dumnezeu.
I.N.