* „Odată am fost arestat de Securitate la Mănăstirea Slatina şi apoi dus la Fălticeni. Aici am fost bătut şi băgat într-un beci în care ardeau câteva sute de becuri. Toţi care intrau acolo ieşeau aproape nebuni.” (Părintele Cleopa)
S-au împlinit, pe data de 2 decembrie, 19 ani de la moartea părintelui Cleopa Ilie, unul din cei mai mari duhovnici şi predicatori ai României. Părintele Cleopa s-a născut la 10 aprilie 1912, în comuna Suliţa din judeţul Botoşani, într-o familie de ţărani. A primit la botez numele Constantin, fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei lui Alexandru Ilie. A urmat cursurile şcolii primare în satul natal, după care a făcut trei ani de ucenicie duhovnicească la schimonahul Paisie Olaru, pustnic în Schitul Cozancea.
În decembrie 1929 s-a alăturat obştii schitului Sihăstria, împreună cu fratele mai mare, Vasile. Cei doi au fost primiţi, pe data de 12 decembrie 1932, de ziua Sfântului Ierarh Spiridon, în obştea schitului. În 1935 a fost luat în armată, în oraşul Botoşani, iar în 1936 s-a întors la schit şi a fost uns în monahism pe 2 august 1937, primind numele călugăresc Cleopa. În iunie 1942 a fost numit locţiitor de egumen, din cauza stării precare de sănătate a stareţului Ioanichie Moroi.
Pe 27 decembrie 1944 a fost hirotonit ierodiacon, iar pe 23 ianuarie 1945 a fost hirotonit ieromonah de către Episcopul Galaction Cordun, pe atunci stareţ al Mănăstirii Neamţ. Ulterior, a fost numit oficial egumen al Schitului Sihăstria.
În 1947, Schitul Sihăstria a fost ridicat la rang de mănăstire, iar protosinghelul Cleopa Ilie a fost hirotesit arhimandrit, cu aprobarea patriarhului Nicodim Munteanu. În 1948, fiind urmărit de Siguranţă, s-a retras pentru şase luni în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria, iar pe 30 august 1949, arhimandritul Cleopa Ilie a fost numit stareţ al Mănăstirii Slatina din judeţul Suceava, unde se transferă alături de 30 de călugări din obştea Mănăstirii Sihăstria, ca urmare a deciziei patriarhului Justinian Marina.
A întemeiat la Mănăstirea Slatina o obşte care număra peste 80 de persoane. Între 1952-1954 a fost urmărit de Securitate şi s-a retras în Munţii Stânişoarei, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc. După doi ani a fost readus în mănăstire, din dispoziţia Patriarhului Justinian.
Din această perioadă, s-a păstrat o mărturie cutremurătoare a părintelui Cleopa, despre clipele de coşmar petrecute în beciurile Securităţii: „Odată am fost arestat de Securitate la Mănăstirea Slatina şi apoi dus la Fălticeni. Aici am fost bătut şi băgat într-un beci în care ardeau câteva sute de becuri. Toţi care intrau acolo ieşeau aproape nebuni. M-au băgat şi pe mine, ca să-mi pierd minţile. Nu mai vedeam cu ochii şi nu mai puteam de căldură. Atunci mi-am coborât mintea în inimă cu rugăciunea lui Iisus. După o oră m-au scos şi s-au mirat toţi că încă mai vorbeam şi mergeam fără să mă ţină nimeni”. (Arhim. Ioanichie Bălan – „Viaţa părintelui Cleopa Ilie”)
În 1956 a revenit la metanie, iar în primăvara anului 1959 s-a retras pentru a treia oară în Munţii Neamţului, unde şi-a petrecut următorii cinci ani. A revenit la Mănăstirea Sihăstria în toamna anului 1964, ca duhovnic al întregii obşti, povăţuind fără întrerupere atât călugări, cât şi mireni, timp de 34 de ani.
Părintele Cleopa a încetat din viaţă pe 2 decembrie 1998. Este înmormântat în cimitirul Mănăstirii Sihăstria, având pe cruce menţiunea „mare duhovnic şi predicator”. În acelaşi loc îşi duc somnul de veci alţi duhovnici vestiţi, precum părintele Paisie Olaru sau părintele Ioanichie Bălan, dar şi renumitul pictor bisericesc român, de origine ucraineană, Irineu Protcenco, autorul celebrei icoane „Tânguirea Maicii Domnului”.
Irina NASTASIU