Fiind în harul luminii Sfintei Învieri a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, nu putem să nu ne aducem aminte şi de cei care au luptat şi s-au jertfit cu preţul vieţii pentru credinţa creştină, pentru Biserica lui Hristos cea drept măritoare.
În acest context doresc să vă recomand ediţia a doua a lucrării Sfinţi martiri şi mărturisitori români ai secolului XX, semnată de Anca Bujoreanu şi apărută la Editura Adenium, Iaşi, 2014. În secolul al XX-lea s-a desfăşurat cea mai aprigă prigoană împotriva creştinismului prin intensitate, metodele de tortură utilizate, durata torturii etc., deoarece s-a încercat distrugerea sufletelor celor închişi, nu doar a trupurilor acestora.
Structurată în patru mari capitole (Sfânt şi sfinţeni, Contextul istoric, social, filosofic şi religios, Sfinţi martiri şi mărturisitori români din secolul XX. Mărturisiri asupra unui veac zbuciumat, Holocaustul la ruşi) ce însumează 285 de pagini, cartea Ancăi Bujoreanu constituie o adevară lecţie de istorie oferind adevărate modele duhovniceşti de rezistenţă din România secolului al XX-lea. Situaţiile prezentate sunt bazate pe mărturii ale celor condamnaţi şi pe o bogată bibliografie de specialitate.
Studiul este prefaţat de Protosinghelul Iustin Pârvu, având un Indice de nume alcătuit de către Protosinghelul Teodosie Paraschiv.
Subiecte precum Sfânt şi sfinţenie, Contextul filosofic – lupta cu raţionalismul ştiinţific ateu, Credinţa şi neamul, Izolarea – prilej de mântuire sau viaţa de chilie, Miracolul credinţei în temniţele comuniste, Metode de compromitere, Marile sărbători în temniţele comuniste, File din Patercul temniţelor comuniste, Mărturii zguduitoare, Reeducările, Torţionarii, Metode diabolice pentru torturarea deţinuţilor, Păstrarea credinţei, Plecări la Domnul sau spre cele veşnice, Acatistul Sfinţilor români din închisori etc. sunt doar câteva dintre aspectele abordate în paginile cărţii şi care ne fac să înţelegem ceea ce a reprezentat teroarea regimului comunist în România secolului trecut. Într-adevăr rugăciunea a fost şi va rămâne cea mai puternică şcoală din toate timpurile. Alături de poezie, rugăciunea a constituit principalul factor de rezistenţă al deţinuţilor din închisorile comuniste.
Aproape toţi românii s-au manifestat împotriva regimului ateu şi criminal, iar cei mai buni s-au opus mergând până la sacrificiul suprem. Libertatea presupune rezistenţă la ceea ce dăunează omului ca fiinţă duală (trup şi suflet).
Cu siguranţă că există foarte mulţi martiri ale căror nume au rămas în anonimat. Problema celor care şi-au dat dat viaţa pentru Hristos şi pentru credinţa creştină în închisorile comuniste rămâne deschisă spre o analiză amplă şi obiectivă din partea Bisericii şi a societăţii civile. În închisori unii şi-au întărit credinţa, alţii s-au convertit la credinţa creştină, alţii s-au căit cu adevărat, alţii L-au descoperit pe Dumnezeu etc. Cei mai mulţi s-au înălţat spiritual, întrucât deţinuţii aveau conştiinţa apartenenţei reale la comunitatea Bisericii.
Memoria trecutului reprezintă adevărata istorie trăită de anumite persoane, aceste experienţe neaflându-se în cărţile de istorie.
Lectura şi meditaţia la aspectele relatate de către autoare, ne vor îmbogăţi sufletele şi cunoştinţele pentru a ne apropia mai mult de Dumnezeu şi a căpăta curaj în mărturisirea lui Hristos după modelul martirilor noştri.
Prof. dr. Mihai FLOROAIA