„Radiografia” învăţămîntului românesc actual nu arată prea bine. Suntem la tabacherea Europei, cum ar zice bădiţa Creangă din Humuleşti. Prin şcoli, supărarea umblă brambura de la catedră la bancă, de la cancelarie la cabinetul directorului. Statutul profesorilor s-a degradat continuu în ultimii ani. Astăzi, dascălii sunt priviţi ca nişte „coate goale”. Au venituri mai mici ca tarabagiii. Tot timpul li se spune că ţara este în criză. Nu există bani. Puştanii de liceu nu mai au aplecare spre carte. Au vocabular de tomberon şi poftesc halucinogene. Citeşte: consumă cînepă nebună, ca să fie „cool”. Părinţii cu sau fără diplome sunt permanent nemulţumiţi de nivelul şi metodele sofisticate practicate de către apostolii neamului. Că vorba aia, după două decenii de ronţăit democraţie, pînă şi ageamiii au devenit exegeţi în probleme de educaţie şi instrucţie. De, oameni şi oameni!
Cu ceva vreme în urmă, un alai consistent de şcolari mîţîtăi din ţinutul Hunedoarei a fluturat steagul de partid. Copiii au făcut campanie electorală alături de părinţii şi învăţătorii lor. Rău, foarte rău. În şcoli nu se face politichie. Un localnic mucalit a venit cu o idee trăsnet. A propus ca Legea Educaţiei recent apărută în Monitorul Oficial să fie modificată. Să se dea dreptul părinţilor să-i ia şi pe plozi la urne. Să pună ştampila pe buletinul de vot de atîtea ori, cîte odrasle au. Să vezi atunci cum creşte interesul guvernanţilor pentru ciclul primar. Pentru „viitorul ţării”. Cînd eram la gimnaziu, diriginta subsemnatului ne-a dus cu cîrdul la o acţiune patriotică. Tocmai murise Stalin şi toată ţara era „cernită”. Un nene ne-a vorbit despre viaţă şi activitatea „tătucului”. Sirenele fabricilor din Piatra Neamţ (Mucava, Foresta, Imal, Celuloza) urlau a jale. Cîţiva dintre colegii mei au început să scîncească. De spaimă, de frica Doamnei cu coasa, nu ştiu. Întorşi la şcoală, diriginta a pus cîte o notă maximă la toţi plîngăreţii. Nici astăzi nu înţeleg de ce. Dvs. bănuiţi?
Şi părinţii ”începători” au ofuri. Un necaz de-al lor? Punînd trei abecedare sub lupă, au descoperit că vocabula „mama” apare în total pe 45 de pagini, iar „tata” se regăseşte doar pe 13. Indignaţi, taţii au protestat mînioşi: „Nedreptate!” ,„Hoţie!”, „Vrem egalitate!” De ce suntem consideraţi părinţi de gradul II au întrebat ei. Replica învăţătorilor? Deşteaptă. „De ce daţi pe la şcoală numai de Paşte şi Crăciun?” Taţii nu s-au lăsat. Cer abecedare noi, frumoase. Cu Esca de la PRO-TV pe copertă. Cum bunicuţele au aflat şi ele despre mişcarea spontană a taţilor, au ridicat capul. Cerinţa lor? Să nu mai submineze nimeni rolul bunicilor în educarea ţîncilor ai căror părinţi muncesc peste hotare.
Cea mai proastă noutate? Conform Legii Educaţiei, şcolile vor fi evaluate după competenţă. Vor primi unul din calificativele: „Excelent”, „Foarte Bine”, „Bine”, „Satisfăcător”, „Nesatisfăcător”. Pe baza unei metodologii elaborate de către MECTS, şcolile vor desemna „Profesorul anului” la nivelul judeţean şi naţional. Reforma din învăţămînt continuă. E anevoioasă.
Dumitru RUSU