Interviu cu prof. Gabriel Ploscă, preşedintele FSLÎ Neamţ
Nebuloasa în care se află încă, în cea de-a doua lună a acestui an, modul în care se calculează şi se distribuie lefurile cadrelor didactice, dar şi semnalele negative venite de la personalul unora dintre şcolile nemţene ne-au determinat să căutăm răspunsuri la două întrebări: „Primesc cadrele didactice cei 15% promişi, din acei 25% tăiaţi în vara anului trecut?” şi „Există fonduri suficiente care să acopere salariile pînă la sfîrşitul acestui an?”.
Pentru că salariatul din învăţămînt este în primul rînd un intelectual care se presupune că-şi cunoaşte şi îşi apără drepturile dobîndite în timp, primii care iau pulsul şcolilor sunt – după Inspectoratul Şcolar sau înaintea acestuia, în funcţie de problemă – reprezentanţii Sindicatului Liber al Lucrătorilor din Învăţămînt. Sindicat care, de altfel, se luptă de ceva timp, inclusiv acţionînd în diferite instanţe, pentru a apăra drepturile cadrelor didactice din învăţămîntul nemţean. De aceea, ne-am adresat preşedintelui Federaţiei Sindicatului Liber Învăţămînt (FLSI) Neamţ, profesorul Gabriel Ploscă.
Cei 15% sunt, de fapt, doar 12,5%
– Se regăsesc cele 15 procente promise în lefurile încasate de cadrele didactice din Neamţ pentru luna ianuarie?
– Nu numai că nu se regăsesc, dar nu au cum să se regăsească, matematic vorbind, şi asta pentru că acei 15% se calculează la veniturile tăiate ale cadrelor didactice, adică la acea bază de 75% din leafa primită pînă în iulie 2010, cînd a fost operată tăierea de 25%. Dacă luăm, de exemplu, o leafă de 1.000 de lei, după diminuarea cu 25% aceasta a ajuns la 750 de lei. Dacă ar fi să adăugăm cei 15% la leafa iniţială de 1.000 de lei, ar rezulta 150 de lei în plus, însă raportarea se face la cei 750 de lei şi atunci, evident, suma adaugată este mai mică, mai exact vorbim despre un procent de 12,5%. De fapt, concluzia noastră este că, pentru a se reveni la veniturile din decembrie 2009, dinainte de operarea acelei reduceri de 25%, vor fi necesare două astfel de reveniri cu procente de 15% adăugate la veniturile din decembrie 2010. Abia atunci se va ajunge, matematic, contabiliceşte şi practic, la situaţia dinainte de acea tăiere de 25%.
– Ce au mai pierdut cadrele didactice, dar şi personalul didactic auxiliar din veniturile pe care le aveau, pentru că nici la capitolul sporuri acordate situaţia nu mai este aceeaşi?
– Nu s-au mai acordat unele sporuri, precum sporul de rural şi situaţia este ceva mai complexă. Există HG 1613 / 2009 prin care sporul de rural care era cuprins între anumite limite, în funcţie de anumite criterii şi evident de bugetul existent. Limita superioară era undeva la 80%, dar să nu vă imaginaţi că se acorda acest maxim. În judeţul Neamţ nu ştiu dacă erau 2-3 şcoli care acordau acest spor la limita lui maximă. Acesta a scăzut pînă la 20%, limită maximă de acordare. Diferenţa între sporul de rural din 2009, înainte de micşorare şi după aceasta reprezenta, pentru fiecare cadru didactic aflat în această situaţie, o anumită sumă. S-a hotărît ca această sumă să fie acordată ca sumă compensatorie, deoarece Legea nr. 330 referitoare la salarizarea unitară în sistemul bugetar spunea că, în ianuarie 2010, veniturile trebuie să fie egale cu cele din decembrie 2009. Un alt spor care a suferit astfel de modificări este cel acordat bibliotecarilor, care şi acesta, ca şi alte asemenea sporuri, trebuia dat ca sumă compensatoare. Ce se întîmplă? În Legea 285/2010 de aplicare a legii cadru de salarizare în sistemul bugetar pentru anul 2011 se spune că toate aceste sume care au fost acordate să fie trecute în salariul de bază.
Verba volant… dar directorul răspunde!
– Cu alte cuvinte, toate aceste sporuri, venite ca şi sume compensatorii ar fi adus ceva bani în plus în buzunarul oamenilor, dar fiind prinse în salariul de bază…
– Exact. Numai că, între timp, se transmite prin viu grai, fără a se emite însă nici document scris, fără ca nimeni din minister să-şi asume acest lucru, pe răspunderea ordonatorului de credite care este directorul de şcoală, ca toate aceste diferenţe, aceste sume compensatorii să nu fie băgate în salariul de bază. Asta este durerea oamenilor pe care ne-o transmit nouă, sindicatului: noi cerem să se păstreze veniturile din decembrie 2009, aşa cum spune legea, pentru asta ne batem!
– Dar cel de-al XIII-lea salariu, care aducea ceva în plus în buzunarul profesorilor la fiecare început de an?
– Nu se mai acordă nici acesta. Puterea de cumpărare a cadrelor didactice din învăţămîntul preuniversitar scade şi va scădea în continuare. Acesta este adevărul, nemaivorbind de nerespectarea legii în privinţa procentului din PIB acordat educaţiei, care este acum la 3%, cînd legea spune că ar trebui să fie de minim 6%.
Bani mai puţini şi cu întîrziere…
– Au fost discuţii în unele şcoli din Piatra Neamţ, zvonuri că lefurile pe ianuarie ar fi fost date cu întîrziere. Ce ştiţi despre acest lucru, e real sau doar un zvon?
– Într-adevăr, a existat o întîrziere la Piatra Neamţ, de o zi, la plata salariilor, am primit şi noi semnale de la unele şcoli şi pentru a lămuri problema ne-am adresat Trezoreriei, doamnei director Stan, cu care noi colaborăm foarte bine, chiar am dori să-i mulţumim pentru transparenţă, amabilitate şi pentru sprijinul acordat ori de cîte ori am solicitat-o. Plata salariilor cadrelor didactice din judeţul Neamţ se face în perioada 5-10 a lunii, de pildă, la Piatra Neamţ vorbim de data de 10 a lunii, cînd banii ar trebui să se afle deja pe card. Ni s-a comunicat de la Trezorerie faptul că sumele primite de la bugetul de stat acoperă 97, 32% din necesarul pentru întregul personal din învăţămîntul preuniversitar de stat pe anul 2011. Iar acest procent este calculat pe baza formulei din celebra de acum HG 1395/2010 privind finanţarea unităţilor de învăţămînt de stat pe baza standardelor de cost per elev / per preşcolar. Or, formula aceea de calcul este nefericită, ca să nu spunem eronată, ca şi concept în primul rînd. Ni s-a promis încă de anul trecut că se va reveni asupra ei, dar se merge înainte dintr-un fel de inerţie, care aduce neajunsuri tot şcolilor şi personalului din învăţămînt.
– Concret, ce face această formulă şi nu corespunde realităţii?
– Aplicînd această formulă pentru unele şcoli, sumele alocate pentru cheltuieli de personal sunt mai mici decît necesarul, iar în cîteva cazuri, puţine ce-i drept, alte unităţi de învăţămînt primesc mai mult decît necesarul. Şi atunci, singura soluţie viabilă în acest moment este redistribuirea acestor diferenţe între şcoli. De aici întîrzierea şi, din păcate, acest lucru se va perpetua în timp. Un exemplu concret, avem semnale de la colegii noştri de la Colegiul Naţional Calistrat Hogaş că nici pentru luna februarie nu ajung banii pentru salarii. Se face o analiză a situaţiei, se caută sumele necesare şi se face acea redistribuire. Dar, nu este normal să fie aşa…
A consemnat A. BRUDARU